La capătul Campionatului Mondial este tot luminița poezie.ro și Radio Agonia

Am zis să vă dau și eu un semn că, în ciuda faptului că este pe sfârșite Campionatul Mondial și că echipei Angliei nu îi mai rămâne decât un meci, mâine, pentru locul 3, suntem mai departe aici, pe metereze. Evident, pentru cine s-a prins, acesta este și un mesaj subliminal pentru cel care crede că site-ul se stinge văzând cu ochii. Ștefan Petrea, se aude? Provincia? Cel mai simpatic personaj al site-ului nostru nu contenește să ne surprindă, cu mici scurgeri ale egoului său năstrușnic. Dotat cu un condei de neuitat și cu un talent pe care nici măcar inversiunea nu îl poate placa, din când în când domnul Petrea se revoltă că poemele sale, câte trec de cenzura bunului simț, nu sunt cel puțin aplaudate la scenă deschisă sau comentate de ceilalți utilizatori poezie.ro. De aici semnalul său de alarmă că s-ar fi întâmplat ceva. Așa că vin eu, să îl liniștesc pe domnul Petrea și pe ceilalți, câți or mai fi, care cred că atunci când e liniște, pe poezie.ro îl doare capul. Nu, nimic...

Suntem bine. Avem colegi noi, descălecați pe site cu talentul lor, cu stilul lor distinct și colegi mai vechi care, după o perioadă de încercări și-au găsit stilul și au explodat, spontan pe prima pagină. Aici este meritul Ottiliei, al lui George, ambii editori, și ai altor colegi, care, deși nu editori, se comportă identic. Îl salut aici pe Doru, care, chiar dacă nu a ținut cu selecționata Albionului, a scris un poem care m-a cucerit pe site și pe care, blitzkrieg m-am grăbit să îl montez și să îl urc la Radio, în chiar seara care a dus la victoria Argentinei asupra Angliei. Poate că dacă nu m-aș fi grăbit.... Apropo de Ottilia. Dragi colegi, atunci când Ottilia remarcă un text și îi sugerează autorului să îl trimită la Radio, să știți că v-a pus Dumnezeu mâna în cap. Pentru că simțul Ottiliei este inegalabil. Și decât să vă grăbiți să o anunțați că vă mai gândiți și că niciodată nu v-ați gândit la așa ceva, mai bine v-ați câștiga locul în posteritate prin tăcere. Ottilia vă invită, dezinteresată, eu însă tai în carne vie.

Și nu în ultimul rând Radio. Radio Agonia. În ultimele săptămâni s-a întâmplat ce mi-am dorit. Zilnic, după o perioadă de creștere și de oscilații inegale, acest post este ascultat acum de același număr constant de ascultători. Nici că se putea mai bine. Și creștem. Deocamdată doar cu emisiuni sau fonograme înregistrate, ceea ce este fenomenal, dar vă asigur că în câteva luni veți putea asculta tot aici emisiuni în direct, cărora nu le va lipsi, așa cum v-ați obișnuit, interactivitatea. Și, ca noutate, emisiuni de promovare literară sau de analiză poetică, în cheie de vară, chiar dacă intrăm în toamnă. Și să vedeți voi, pe fondul sonor al Radio Agonia ce murături și varză o să mai murați, pentru la iarnă. Dintre ultimele poeme cu care vă puteți delecta am să enumăr texte scrise și trimise recent de Lidia Muraru, Șerban Georgescu, Liviu Nanu și Tudor Calotescu, cărora le mulțumesc și le stau mai departe la dispoziție. De Doru Mihail nu mai zic, v-am spus, el este ubicuu, iar prezența sa în tot ce ne hotărâm să facem este de la sine înțeleasă.

Mâine e mica finală și poimâine marea finală. La fotbal, cum la ce? Știți că apreciem spontaneitatea și umorul, de cele mai multe ori salvatoare atunci când muzele zac leșinate de căldură. Scrieți despre fotbal, scrieți despre Infantino, despre cartonașe roșii, despre iubiri destrămate din cauza televizorului. Despre insomnii post meciurile din grupe. Scrieți despre orice. Și postați sau încărcați pentru Radio. Am să îi scriu și eu lui Doru o odă echipei Argentinei pentru Duminică seara. E loc pentru toți. Și, credeți-mă, la Radio e minunat să îți asculti poemele încadrate de texte românești clasice, ale marilor noștri poeți, între muzica lui The Cure sau Aeon Blank.

Vorbim de luni încolo! Haide cine vreți voi în marea finală, Anglia mea Duminică e în avionul către casă.