Camelia Opriţa: Cronica Sâmbetei: Cine l-a ucis pe „Dumneavoastră”?
De la Cantemir la Nichita,
COEcce homo Portret de Autor: Arhitectul Jocurilor de Cuvinte între Basm și Realitate Profil Literar și Profesional Activitate și Competențe Scriitoare | Traducătoare | Interpretă | Organizatoare de evenimente O prezență polivalentă în spațiul cultural, dedicată traducerii emoției în cuvânt și organizării de experiențe care unesc comunitatea prin frumos. Am crescut într-un timp în care oamenii gândeau în basme şi vorbeau în poezii. De atunci, șapte uși cu tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare mă despart de lumea înconjurătoare. Pentru mine, gândul scris și oferit tuturor devine literatură, iar ea nu va dispărea niciodată. Poezia este instrumentul unei minuni, sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului; ea nu e alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăiește, simte, se luminează sau se întristează odată cu sufletul meu. Aşa mi-a devenit creionul prieten şi terapeut. Nu am avut năzuinţele unui scriitor, dar am luat un creion în mână şi nu l-am mai pus jos: mi-am văzut în el sufletul cum îşi arunca flăcările străvechi la rădăcina cuvântului. Cred că fiecare autor este unic prin asocierile spontane care izvorăsc din inconştient. Pot scrie puţin, dar trebuie să o fac. A fi un bun scriitor înseamnă ca dintr-un cuvânt mic să obţii un cuvânt mare pe care să-ţi pui amprenta artistică. Unii scriu poveşti, alţii le trăiesc; eu le respir. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul de a putea continua până la sfârșit jocurile copilăriei prin intermediul poeziilor și poveștilor pe care le scot dintr-o veche călimară. De ce scriu pentru copii? Fiindcă la noi în țară nu mai râde nimeni; toată lumea umblă cu capul în jos de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare. Eu caut să redau acel zâmbet pierdut prin forța spiritului. Folosiți scrierile găsite aici cu înțelepciune și respect. Fie ca adevărurile citite în aceste pagini să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram. În zilele întunecate ale noului mileniu, poezia rămâne referinţa şi speranţa frumuseţii vieţii — cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei. Scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor ( din țară și străinătate ), de atitudine și opinie culturală. Prin acest mod, autoarea ține legătură permanentă cu țara, cu pământul românesc din al cărei rădăcină se trage. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. În 2019, publică prima carte la ed. Sf. Ierarh Nicolae, Băila: Cuvântul deschide gândul omului. Pentru că divinitatea este Cuvântul cuvintelor, autoarea încadrează în acest volum o serie de eseuri cu consistența necesară: Dumnezeu-Pământ-Om-Viață, dar și o serie de poeme care fuseseră deja publicate în mai multe reviste. Autoarea descrie puținul destinului ca pe o copilărie mai curată decât dragostea. Marea de cerneală al cărei țărm este hârtia, conturează Povești din Călimară, carte ilustrată, dar care va apărea în cursul acestui an. Și tot din această serie: Povestiri și poezii la Curtea regelui, Aventurile păpușii de turtă dulce, Scăpărici și Licurici, Povestiri cu tâlc de copil ( în curs de lucru grafică) . O altă povestire pentru copii, face trimitere la nașterea și conviețuirea stelelor cu oamenii; ele nu vor răul omului, ci atenția și bunăvoința lui: Povestea stelelor (publicată 2022) Bună dimineaţa Camelia... (publicată 2022) Cărţi: -Insomnii în alb-negru - (nepublicată). -Cerşetori De Existenţă - (nepublicată). -Între glorie și ruină - (nepublicată). -Cuvântul deschide gândul omului - (publicată la editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2019). Literatură pentru copii -Tartarughina - Ninna Angelina -Niculiță – Copilul zăpezilor -Insula Timpului -Povestiri cu tâlc de copil -Orologiul care a uitat să pornească timpul -Dragostea este muzica sufletului -Povestea stelelor (publicată, 2022) -Povești din călimară -Povestiri și poezii La Castelul Regelui -Scăpărici și Licurici -Aventurile păpușii de turtă dulce -Dănuț – Copilașul Hărnicuț -Bună dimineața, Camelia! (publicată, 2022) -Peştişorii Lulli-Trulli -Cocuța broscuța și prietenii -Rudolf, renul lui Moș Crăciun -Messer Glicine -Ica, păpușica de hârtie Ș.a.m.d. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul! Camelia Oprița
Nu aprindeți torțele și nu aduceți armate.
Este de ajuns să-i învățați pe oameni să se bată pe umăr de la prima întâlnire.
Cel mai sângeros asasinat al veacului nu se strigă pe câmpul de luptă.
El se comite în genunile tăcute ale propozițiilor noastre.
Acolo unde cadavrele unor cuvinte-catedrale sunt călcate în picioare de o hoardă de familiarități ieftine.
Am decretat că politețea este o boală a trecutului.
Am înlocuit-o cu o epidemie de vulgaritate.
Și o numim, cu o mândrie aproape tragică, „libertate”.
Omul modern s-a născut din iluzia sinistră că libertatea miroase a grosolănie.
Smulgem cu frenezie ușile de la balamale crezând că devenim mai primitori.
Dar rămânem doar în curent, tremurând de frig într-o casă pustiită de intimitate.
Am abolit distanțele sfinte dintre noi visând la fraternitate.
Dar am nimerit în înghesuiala oarbă a unui autobuz la oră de vârf.
Unde trupurile se strivesc unele de altele, dar privirile nu se mai întâlnesc niciodată.
Aici pulsează geniul profetic al lui Nichita Stănescu: cuvintele nu sunt unelte moarte.
Ele sunt făpturi vii, plămădite din carne spirituală și lumină.
Vocabularul unui popor nu este un inventar, ci o comunitate de destine.
Când ucizi un cuvânt de respect, nu schimbi o regulă în gramatică. Tu frângi o viață.
„Dumneavoastră” nu a fost niciodată un simplu pronume.
Ci o creatură aristocratică trimisă să păzească granița subțire dintre civilizație și barbarie.
Era potirul în care stătea închisă demnitatea noastră.
Astăzi, izgonit din adăpostul buzelor noastre, acest cuvânt-pelerin moare de foame.
Moare de frig pe străzile reci ale modernității.
Timp de secole, de la Cantemir la Păunescu, românii au purtat la brâu arma secretă a reverenței.
Este refuzul încăpățânat de a ne pleca genunchiul în fața oligarhei celor vii.
Tradiția — așa cum spunea Chesterton — ca o „democrație a celor morți”.
Flancat de imperii de fier, acest popor de jertfă nu a supraviețuit prin mărimea armatelor.
Ci prin sfințenia ritualurilor sale.
Erudiția princiară a lui Cantemir și patosul de tunet al lui Păunescu împărtășeau aceeași credință.
Politețea este ultima formă de rezistență în fața sclaviei.
Când imperiile voiau să ne transforme în supuși, noi ne transformam în oameni de curte.
Ne numeam „Domnule” și „Dumneavoastră” — mod mistic de a rămâne suverani într-o lume a umilinței.
Astăzi, sub steagul unei false egalități, am dărâmat zidurile care ne păzeau.
O societate care refuză genuflexiunea spiritului este o ruină.
O adunare de oameni îngrozitor de singuri, speriați de propria lor măreție.
Familiaritatea forțată nu este iubire; este o insultă deghizată în îmbrățișare.
O profanare cu zâmbetul pe buze.
Suntem liberi să strigăm orice, dar am uitat de ce merită să vorbim.
Lumea s-a răcit pentru că am vrut să fim moderni, dar am reușit doar să fim desfigurați.
Am simplificat viața până când am transformat-o într-o mecanică brută.
Dacă progresul înseamnă să ne tutuim dintr-o ură ascunsă sub masca amiciției, barbaria a câștigat.
A-i spune celuilalt „Dumneavoastră” nu înseamnă a-l izola pe un piedestal de gheață.
Ci înseamnă a refuza să-l cobori în noroiul propriei tale vulgarități.
Este un act de mântuire reciprocă.
Dacă nu mai avem puterea să salvăm oamenii din jurul nostru...
Haideți cel puțin să nu mai ucidem cuvintele care îi țineau în viață.
*
În acest eseu-manifest, autoarea pune degetul pe rana deschisă a societății românești contemporane. Nu este o carte de gramatică, ci o autopsie spirituală a unei lumi care a uitat că reverența este ultima formă de libertate în fața sclaviei moderne.
,,Deschide această carte dacă ai curajul să afli: Cine l-a ucis, de fapt, pe „Dumneavoastră”?
Camelia Opriţa Roma
Cum sa citezi
Camelia Oprița. “Camelia Opriţa: Cronica Sâmbetei: Cine l-a ucis pe „Dumneavoastră”? .” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2026/06/camelia-oprita-cronica-sambetei-cine-l-a-ucis-pe-dumneavoastraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDMDoru Mihail✓