Categoric, ursul are mult bun simț în fața omului!
confuzia Cezar - Camil Petrescu
DVVechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius, Constanța, două masterate, acum fiind doctorand în anul III la Universitatea București, având ca tema Opera lui Ion Caraion (Enigma lui Artur). Noua biografie: Cine sunt, sunt, ce nu sunt, recunosc că nu-s încă! Și nu mi-e rușine să recunosc că sunt și din acest oraș îndrăgostit dar nu îndrăgit de mine, Micul Istanbul-Paris, unde am întâlnit-o pe Iubita_Una. Sunt un nescriitor, sunt un om obișnuit. A fi nescriitor, adică nedoritor de-a mi se publica pe hârtie ori electronic vreun volum, ar trebui să-i intrige astăzi pe unii dintre oamenii grei din România. Licențiat în Filologie de zece ani, absolvent tot de-atunci a două facultăți, apoi și a două masterate umanistice. Cel de "Românistica" - cu 10 pe linie, promoția 2004-2006 la Univ. "Ovidius" Constanța - lucrarea "Experimentalism și autenticitate în romanele lui Mircea Eliade" (îndrumător Prof. Dr. Marin Mincu). De pe data de 10 iunie 2011 sunt doctor în Literatură română, Univ. "București". Lucrarea mea este despre opera poetică și eseistică a lui Ion Caraion (îndrumători Marin Mincu până pe data de 4 dec. 2009, apoi Florin Mihăilescu). Am publicat mai multe zeci de articole, eseuri, recenzii în revistele literare din țară, din Munchen și Paris. Am debutat prin reviste literare încă din 2007 ca poet ("Euromuseum", nr. 7, dintr-o vară nesemnificativă) și din 2010 ca prozator ("Algoritm literar", nr. 2). Ales prin vot democratic editor pe Ro.Literatura din ianuarie 2011.
În primul rând să-l luăm în reflectoarele arenei pe autorul romanului după care s-a ecranizat filmul. Cezar Petrescu. Mare om mare, dom’le! Despre el, publicul interbelic, Carol al II-lea, criticii oficiali (interesați) aveau impresia că e la fel de mare ca Rebreanu și Sadoveanu. În „Note zilnice”, Camil Petrescu deplânge la data de 4 aprilie 1936 tristele realități ale Societății Scriitorilor Români de atunci, în special acordarea premiilor literare unor cântăreți de glii strămoșești și de curți boierești-domnești: “Ieri, Rosetti mi-a arătat raportul lui către rege… A primit un înalt ordin să premieze cu Premiul Național al Fundațiilor Regale pe I. Pillat și Cezar Petrescu. Arată că acesta din urmă are Premiul Național încă din 1931... Propune premiul, postum, pentru Gib. Mihăescu. Ideea nu e rea.
Dar surâd melancolic la gândul că excelentul meu omonim are Premiul Național încă de acum cinci ani, când despre mine nici nu e vorba, nici nu bănuie nimeni că ar putea să fie vorba măcar...”.
Nu ne vine să credem... Gib. Mihăescu putea să moară și să nu obțină și el distincția mult dorită pe-atunci; Camil Petrescu putea să se uite lung pe standul librarilor, ocupat de teancurile romanelor tizului său literar, Cezar Petrescu, care-l acuza în 1930 că se folosește de brandul C. Petrescu pentru a vinde „Ultima noapte…” Lovinescu alături de Blaga puteau fi aleși în Academie numai dacă Ion Petrovici se unea cu Sextil Pușcariu ca să fie înmulțite voturile atât ale unuia cât și ale celuilalt. Altfel, cine știe cine se-alegea... Poate se alegea însuși Cezar Fram urs polar al Academiei Române.
Ursul orgolios, Cezar Petrescu, a făcut ca specia romanului să fie plebeizată. A dat cu laba înspre mesele Cazinoului din Constanța și a apărut primul capitol din “Întunecare”. A elogiat martirajul din 1916-1917 și a inventat clișeele romanului politizat de front. Dacă în perioada interbelică ar fi citit cineva “Jurnalul” lui George Topârceanu, ca să afle murdăria umană din prizioneratul suportat în Bulgaria, ar fi zis că fabulează! Măcar de “Ultima noapte” a lui Camil să se fi auzit atunci mai mult, să fi intrat în manualele liceenilor, precum romanele lui Cezar Petrescu…
Ce înseamnă și trecerea ursului polar pe la Palatul regal, pe la Peleș!
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Categoric, ursul are mult bun simț în fața omului!.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2009/09/categoric-ursul-are-mult-bun-simt-in-fata-omuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.