Grigore Vieru a plecat până acasă

Încă mă mai mir! Nu preget să alunec nici pe panta realității, apoi nici pe latura inefabilului. Uneori mă arunc în gol. Și acum sînt în cădere. Mă frămîntă și pe mine, ca pe orice creștin, cum este cu viața, cu poezia, cu ierburile și toate cele. A încetat din viață Grigore Vieru. Da, da poetul! Scriu azi, duminică, așa cam pe la prînz, articolul pe care îl vedeți în pagină. E pe la mine bunul prieten, poetul Aurel Sibiceanu. L-am chemat. O să împărțim o slăninuță, o ceapă și o pălincă. Lăsăm loc unei tristeți nu ca între poeți, ci ca între oameni. Cu juma de ceas în urmă, l-am sunat pe primarul Tudor Pendiuc. A lăsat și dînsul semn că e posibil să dăm o fugă la Chișinău.
Mi-a dat și o declarație. Apoi am vorbit cu doamna Marilena Barață, apoi cu prietena Silvia Caloianu la Chișinău. Și Silvia ne-a dat o declarație. Mă întreb cum să scriu rubrica de azi. Nu-mi vine! L-am cunoscut pe Dom Grigoraș Vieru, am avut bucuria de viață să-i spun la ureche un poem despre Marin Sorescu, acum 2 ani, la Craiova, în aula primăriei, alături de academicianul Eugen Simion, de Adam Puslojic, de Ștefan Dulu,șeful editurii Semne, de alți confrați de cruce literară, cum spune Adam. Așadar, iată pe scurt clipele anului 2007 în Craiova, la Zilele Marin Sorescu, bine organizat festival și strunit de Solomon, primarul Băniei. Nu știu cîte ceasuri să fi fost. Cu o zi înainte eram în autocar spre Bulzești, unde se născuse Marin Sorescu. Nașul, cum îi spun academicianului Adam Puslojic, numa ce mă trage de mîneci și șoptește la ureche... Scrie, mă, și tu un poem despre Marin Sorescu. Ajungem în Bulzești, vine popa face slujbă, cîntă Firulovici sîrbul, vorbesc distinșii invitați și ne întoarcem. A doua zi de dimineață, în restaurantul de la hotel Jiul coborîm la micul dejun. În timp ce Adam înfulecă din omletă, prind curaj... și-i spun: Am scris poemul! Adam Puslojic ridică sprînceana și mîrîie ca un buldog scăpat din lesă cum că să-l rostesc. Nu mă pierd cu firea și-i dau drumul. Aud sec în urechi... Bravo, mă! Apare la masă și Dom Grigoraș Vieru. Rostește un bună dimineața atît de cald, încît zîmbim atît de curat, încît nimeni nu răspunde. Adam, la un moment dat, mă roagă să spun poemul Cerul lui Marin Sorescu! Nu-l spun. Mă uit pe furiș la Dom Grigoraș, care abia de-apucă, așa ca paserea ciugulind frigul lumii, din pita frumos rumenită. Auzi, mă Grigoraș, și tu la ăsta ce a scris! Dar mă hotăr și nu spun poemul. Așa și în timpul lucrărilor refuz. Mi se părea prea mult. Doar sus undeva în spațiul cel mare al primăriei prind curaj și rostesc poemul. Lîngă mine, în dreapta, stă marele poet Grigore Vieru. Adam insistă să rostesc poemul. Undeva în față, academicianul Eugen Simion. Mi-e un pic teamă. Ce o mai fi vrînd și ăsta!? Cam asta mi se pare că citesc în ochii ilustrului academician. Dar încep să spun poemul. Este un dialog între Dumnezeu și Adam, dialog în care Adam îl tot strigă pe Marin Sorescu și nu i se răspunde. Într-un final, Adam îl roagă pe Dumnezeu să-l strige pe Marin Sorescu:
- Marine! Ești, mă, acasă!?
Chiar primește răspunsul:
- Da, Doamne, sînt pînă acasă, vin imediat!
Ei bine, a urmat un moment de liniște totală. Doar Grigore Vieru, care se afla în dreapta mea, și-a întors ușor capul. Avea o lacrimă pe obraz. M-a privit îndelung, după care a zis: Copile, nici nu știi ce ai scris, nu știi ce înseamnă acel... pînă acasă!...
Nu aveam să înțeleg nici după aceea. Abia acum se pare că se întîmplă. Abia acum tîrziu...
- Grigore Vieru, ești acasă?
- Da, Doamne! Sînt pînă acasă! Vin imediat!

„Simbol al conștiinței noastre naționale“

Tudor Pendiuc - primarul municipiului Pitești: „Poezia este în doliu. Cultura este în doliu. Este o așa mare pierdere, încît nu o putem măsura“.

Silvia Caloianu - Chișinău:
„A fost un om blajin. Grigore Vieru rămîne un simbol al conștiinței noastre naționale!“

Aurel Sibiceanu - poet, Pitești:
„Grigore Vieru a fost slujitor credincios al patriei de cuvinte și de țărînă. De acum va sluji în patria cealaltă a veșniciei, va împuțina singurătatea lui Dumnezeu“.

A pierit în accident de mașină

Potrivit agenției NewsIn, Grigore Vieru a fost internat în spital în noaptea de joi spre vineri, în urma unui grav accident rutier, produs în condiții de ceață, pe un segment avariat de șosea. Automobilul în care se afla s-a izbit violent de suportul unui panou de publicitate, plasat în mijlocul șoselei, în regiunea comunei Dănceni, raionul Ialoveni. Vieru se întorcea din sudul Republicii Moldova, unde participase, la Cahul, la un concert omagial consacrat lui Mihai Eminescu. La volanul automobilului se afla directorul adjunct al ansamblului „Joc“, Gheorghe Munteanu, în vîrstă de 47 de ani, care, de asemenea, este internat în secția Reanimare, dar nu este în stare critică. Poetul a murit sîmbătă spre duminică noaptea, la Spitalul Municipal de Urgență din Chișinău.

Considerat cel mai mare poet contemporan din Republica Moldova, Grigore Vieru ar fi împlinit 74 de ani la 14 februarie. S-a născut în anul 1935, în localitatea Pererîta, aflată acum pe teritoriul Republicii Moldova. A debutat în anul 1957, pe vremea cînd era student la Chișinău, cu o plachetă de versuri pentru copii. Ulterior, în 1968, se remarcă cu volumul de versuri lirice „Numele tău“, cartea devenind obiect de studiu în universități în chiar anul apariției. În urmă cu 19 ani, Grigore Vieru a devenit membru de onoare al Academiei Române. De altfel, tot Academia Română la propus pe Grigore Vieru la Premiul Nobel pentru pace, în 1992. A fost un simbol al lumii moldovenești, omul care în tinerețe a rostit: „Dacă unii au vrut să ajungă în Cosmos, eu o viață întreagă am visat să trec Prutul“.

Cântec repede secundei

În noaptea asta plecăm spre Chișinău
Are parcă pe-acolo treabă Dumnezeu
Ne-am bărbierit și ne-am tăiat obrazul
Curge prin el o lacrimă din ea necazul
În noaptea asta cu alți poeți pe drum
vom număra cu unul mai puțin postum

E frig și luna aia nu se vede o fi și ea ascunsă
precum e dimineața unei limbi române plânsă
iar a trecut ce repede pe lângă noi
poet măicuței cum e sămânța unei ploi
voi unde ați plecat așa așa așa
noi nu noi da noi am pornit spre Basarabia

La cine mergeți voi cu noaptea-n cap spre cine
Am auzit că a plecat Grigore măi vecine
Nu a plecat a pus doar virgulă în moartea sa
Uite nu vezi pe cer cum s-a aprins o stea?