Când toate pleacă și vin din pasere
La volumul „Pământ nicăieri”, de Florian Silișteanu
DȘNăscută la Vintilă-Vodă, județul Buzău, la 23 martie 1970. Licențiată a Facultății de Filosofie și Jurnalism a Universității "Spiru Haret" din București. Absolventă a cursurilor Secției de Grafică-Pictură ale Școlii Populare de Artă din Buzău, precum și a școlii de secretariat artistic de redacție (Fundația Athenaeum București, 1992, clasa prof. Cornel Tabacu). Debut literar în revista Convorbiri literare, in 1989. Premiul special la Concursul național de Poezie "Vasile Voiculescu" in 1993. Premiul al III-lea la Concursul de creație literară "Nichifor Crainic", 1994. Premiul I la concursul național "Ion Vinea", 1995, constând în publicarea volumului de debut la Editura Vinea. Premiul pentru poezie al revistei Luceafărul pentru anul 2006. Premiul special pentru poezie la Concursul Național "Vasile Voiculescu", ediția 2014, pentru volumul "Iubita cu nume de profet", publicat la editura Tracus Arte. Premiul pentru poezie al Colocviilor "George Coșbuc" - Bistrița, 2014, pentru volumul "Iubita cu nume de profet" /Ed. Tracus Arte. Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur” din partea Patriarhului României pentru promovarea culturii creștine, 2015. Versuri si articole publicate în diferite reviste literare: Luceafărul, Tomis, Ateneu, Tiuk! Cafeneaua literară, Orizont Literar Contemporan, Lumina literară și artistică, Literatura și Arta, Cartelul Metaforelor, Apollon, Basarabia, Oglinda literară, Sud, Negru pe alb, Renașterea Culturală, Caiete Silvane, Singur, Cetatea culturală, Fereastra, Spatii culturale, Vatra, Vitralii, în mediul virtual pe semnebune.ro, coolturamall.ro, carticusuflet.ro, scrieliber.ro, poezie.ro . Are articole publicate in antologia "Colecția colecțiilor", Editura Jurnalul. Menționată în "Istoria presei buzoiene și râmnicene în date (1839-2008)", de Viorel Frâncu, Ed. Editgraph, Buzău, 2009. Cărți publicate: "Arlechini intr-o pădure sălbatică", Vinea, 1995 (poezie). "Uitați-vă prin mine", Brumar, 2007 (poezie). "Însemnări din pridvor", Trinitas, 2013 (publicistică). "Iubita cu nume de profet", Tracus Arte, 2014 (poezie). "Privilèges de femme de lune", Vinea, 2015, trad. în franceză Claudiu Soare (poezie). Cronici, semnalări, referințe: Convorbiri literare, Ateneu, Viața Românească, Tomis, Vatra, Luceafărul, Arca, Discobolul, Jurnalul de duminică, Oglinda literară, Urmuz, Revista Nouă, Literatura de azi (online), Helis, Opinia, Azi, Spații Culturale, Suplimentul literar al Gazetei de Transilvania; Cafeneaua literară, Zona literară, Actualitatea literară, Sud, Fereastra, Cronica Veche etc; în volumele de cronică și istorie literară "Portrete în bleumarin" și "Scriitori buzoieni de azi" de Marin Ifrim; contribuție cu un interviu acordat în volumul "Invitație la vals literar" de Marin Ifrim, editura Omega, 2014; cronica despre "Uitati-va prin mine" in volumul criticului Felix Nicolau, "Anticanonice - Cronici stresate" (Editura Tritonic, 2009). Recenzată în volumul "Consideratii despre literatura buzoiană contemporana", Dumitru Ion Dincă, Editura Omega, 2009. Recenzie la "Privilèges de femme de lune" în cotodianul francez Thau Info, de Angela Nache Mamier. Versuri în antologia lui Geo Vasile "Te rog Beatrice. UNA STORIA SOGGETIVA DELLA POESIA ROMENA. Ti prego Beatrice", Saggi e antologia bilingue, Editura Tracus Arte, 2015. Din 1993 lucrează în presa scrisă - mai întâi in cea locală, la ziarele Muntenia si Informația Buzăului, unde a fost secretar de redacție si redactor; apoi în presa centrală: revista Privirea , ziarul Metrobus, revistele Casa lux si Casa de vacanță (secretar de redacție, redactor). Din 2003 până în 2010, a fost redactor la Jurnalul Național, la edițiile de colecție și redactor în domeniul religios. Din 2010 este redactor-șef al Ziarului Lumina. Aici a inițiat și coordonează suplimentul lunar "Lumina literară și artistică". Din martie 2016, realizează emisiuni la Radio Trinitas. blog - http://daniela-sontica.blogspot.com
Pe Florian Silișteanu l-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la o ediție a festivalului Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș. Îl prindeau bine atât postura de scriitor, cît aceea de jurnalist, pentru că Florian Silișteanu, ca mulți dintre scriitorii români, își câștigă pâinea din scrisul la ziar. Aflu din biografia inserată în recentu-i volum de poezie că uneori cochetează și cu televiziunea și nu mă mă miră deloc, marele atu al lui fiind ușurința de a comunica, precum și o anumită știință nativă de a se face plăcut ca interlocutor în orice situație s-ar afla.
Florian Stoian Silișteanu, autorul pămîntului de nicăieri, pare a găsi poezia oriunde. Nostalgic după o limbă poetică universală, impune cu ostentație rostirea în limba veche cuvântul „pasere”, folosidu-l ca atare în mai multe poeme la rând: „tu în loc să-mi răspunzi duci mâna la tâmplă ca și cum / din ea ultima mea pasere a uitat că trebuie să zboare (se deschid cărțile) sau „de paseri nu mai vreau să vorbesc” (paserea) ori „noaptea iubita mea are tot nume de pasere” (nume de pasere).
Prea dornic de zbor, poetul face loc totdeauna aripilor și cadrului prin care pot trece din lucrurile grele în cele diafane, care și-au pierdut gravitația. Paserea pare a fi unica șansă de izbăvire, chemată totdeauna acolo unde poate fi vorba de un ritual.
Nu știu dacă există vreun poem din această carte fără prezența zborului. „Ce mă fac Doamne cu atâta aer deloc măsurat potrivit / și primenit pământului cu numele meu?”, se întreabă poetul. Și ce răspuns frumos are tot el: „Dacă în inima mea aș putea construi un oraș / mâinile mele ar deveni zburătoare cu una aș citi cu cealaltă / aș îndestula gura flămândă aș respira / aripi”.
Pe alocuri, Silișteanu se lasă sedus de tăietura versului stănescian, aducând însă ceva din propria respirare: „copacul din casă tăiat naște / pătratul luna îl duce la împăiat doamna” (loto).
Poezia lui Florian Silișteanu, prezentă din plin și pe site-ul agonia.ro, mi-a părut totdeauna una dintre cele mai plăcute. Este una tributară metaforei de care unii se feresc în ultima vreme, blamând-o fără să o încerce sau neputând să ajungă la întâlnirea cu ea. Florian Silișteanu nu se teme să se dezlănțuie în toată splendoarea harului cu care a fost înzestrat de Dumnezeu (pe care îl numește într-un poem din altă carte, „fratele meu”). De altfel, trasncrierea fiorului mistic este pentru poet ceva natural. Are un poem admirabil poe tema aceasta: „Vă spun fraților cu mâna pe inimă / aș fi vrut să fiu ucenicul Domnului. / Nu sunt în stare de nimic / mai bine la birt aș pleca nesătul de viața / aceasta în care îmi fac loc dând din coate / viața în care peste tot doar aer / pământ nicăieri” (pământ nicăieri). Văd aici crezul poetic, firul călăuzitor al acestui volum.
Imaginea femeii iubite, la fel de prezentă ca paserea, începe a fi definită cu un crâmpei de vers cunoscut, dar macazul percepției este înșelat de continuarea poemei: „Ea este frumoasă ca un termometru cu tricolor adus / din ungaria ea este neînchipuit de frumoasă această / femeie pe care nu o mai aștept ci doar trăiesc / infinit” (paserea toată).
Poezia lui Florian Silișteanu pare o colecție de definiții meșteșugite, un sac de imagini aruncat pe podeaua din care zboară libere cuvintele, întâmplările, ca niște paseri, cum îi place lui să numească frumosul. Poezia lui pare să fie un mare semn de întrebare, la care răspunde cu o altfel de numire a tot ceea ce știe că există și i se poate întâmpla.
***
Text apărut și în Jurnalul Național din 6 iulie 2008.
Cum sa citezi
Daniela Șontică. “Când toate pleacă și vin din pasere.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2008/07/cand-toate-pleaca-si-vin-din-pasereComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-F-florian stoian -silișteanu✓
FN
IB
FC
DBși asta nu de azi sau de ieri,
faptul că îmi e prieten-frate mă onorează(doar e frate cu Dumnezeu:)) semnul meu de aici nu se datorează prieteniei pe care i-o port ci respectului față de scriitura lui
cartea asta a apărut în niște condiții grafice excepționale, m-am bucurat să o citesc și mă bucur să văd că e primită favorabil,
la critica literară nu mă pricep dar pot să spun cu simplitate că nu m-am plictisit citind recenzia ta, Daniela, ba chiar dimpotrivă, zic eu că nu îndepărtezi ci aduci aproape iar asta e cu adevărat o calitate a celui care scrie cuvinte despre cărțile altora
salut
DȘF-felix nicolau....frate drag o să încerc o convingere să citești în vreme cartea ...poate o să găsești și cuvinte de bine...te îmbrățișez....poate nu a înțeles toată lumea cum stă viața cu fratele nostru Dumneyeu....ori această pornire la mine vine din dorința de bine de dragoste și pace ...așa se întâmplă de am numit frate pe cel care este fiindcă de l.am iubi ca pe un frate sigur am iubi doar trăind frumos.mulțam felix nicolau
ioana bogdan
pentru tine păstrez o simpatie tare înaltă cu drag și prețuiesc neamul panilor.mulțumesc de cuvânt frumos
florin caragiu
bătrăne mă bucur mult să te știu...și nu că ai osebit pe aici una alta ci fiindcă te știu harnic și luminos truditor mai ales și curat.de aceea cred că bine vei fi în veci
dana banului
florișteanul tău de frate speră să nu dezamăgească. el călătorește împacă și ceartă drumului sperând.și bine este că te afli mereu cu o cană plină cu apă rece izvorând
daniela șontică
mă io te iubesc de numai foarte bucuros de surpriză....drept este că și roxana roseti a umplut ea a strigat ea a durut ea prin sinele să mă laude...
am umblat prin vama veche și am cumpărat 7 jurnal național apoi m/am lăudat...aici opresc.aici vă iubesc.