Salvați cultura română din acest prizonierat!
Interviu, partea a VI-a
Nume și prenume: Șolea Marius Marian Situația militară: stagiu satisfăcut Născut: 11 octombrie 1974, București, sector 3 Mail: marius_marian_solea@yahoo.com Web: www.solea.ro Hobby: Fotbal, suporter al echipei Universitatea Craiova. Studii: Școala primară și gimnazială în Bumbești-Jiu, județul Gorj. Clasele a IX-a și a X-a la Grupul școlar Gheorghe Magheru, Târgu Jiu. Clasa a XI-a la școala Normală Spiru Haret, Târgu Jiu. Clasa a XII-a la Grupul școlar Ioan Nistor, Vicovu de Sus, județul Suceava, absolvit în 1994. Din 1994, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iași, Secția Patrimoniu Cultural - Restaurare-Conservare carte, absolvită în 1998, licențiat în Teologie și Arte Plastice. Lucrarea de licență: Scrierea hieroglifică - premisă și reprezentare a civilizației egiptene. Activitate: Din 1990 articole, recenzii, critică literară și poezie în reviste și cotidiene în număr de peste 30. 1993 - 1996 – colaborator Radio Târgu Jiu 1994 – colaborator la Radio Contact Iași, Radio Iași, Radio România Actualități, Radio România Cultural. 1998 – colaborator Radio Trinitas. 1995 - 1996 – redactor-prezentator la TVR Iași. 1995 – participări în congrese și simpozioane cu prezențe internaționale. 1996 - 2000 – Președinte al Mișcării Europene, filiala Iași. 2000 - 2002 – președinte al Fundației Culturale Albastru. 2001 – membru în colegiul redacțional al Revistei Brâncuși. 2001 – redactor-șef al "Gazetei de Gorj". 2003 - 2004 – editorialist Radio Târgu Jiu. 2003 - până în prezent – colaborator al revistelor "Gorjul de azi", "Tribuna Învățământului", "Reflex", "Calende", "Viața Românească", "Literatorul", "Hyperion", "Scrisul Românesc", "Est", "Poezia", "Feed Back", "Timpul", "Convorbiri Literare", "Luceafărul", "Cronica", "Origini", "Poesis", "Contemporanul - Ideea europeană", "Ateneu", "Bucovina Literară", "Ex Ponto" etc. august 2004, consilier în Ministerul Culturii și Cultelor. octombrie 2004, membru în Colegiul redacțional al "Cugetarii Europene", publicație a secțiunii române a Mișcării Europene; din august 2005, consilier personal al președintelui secțiunii române a Mișcării Europene. Versuri pe albumele Paulei Seling, Știi ce înseamnă?, 2001 (piesa Serile verii) și Marcelei Buruian, Nu sunt Albă ca Zăpada, 2001 (piesele Mi-e frică-n lume și Blues obosit). Prezente și pe compilațiile Romantic și Fantastic Hits. Organizator al Festivalului de literatură poezie.ro, Agigea 2005, ediția I, Putna 2005, ediția a II-a, Agigea 2006, ediția, a III-a. Inițiator și coordonator al Expoziției de carte aromână și artă Ary Murnu și Ion Lucian Murnu, Biblioteca Națională a României (15 februarie - 22 martie 2013) și Muzeul Național al Literaturii Române (21 - 31 mai 2013). 30 iunie 2014 – Organizator al primei licitații cu operele artiștilor aromâni. Au fost expuse lucrări de Sever Burada, Ary Murnu, Ion Pacea, Theodor Aman, Pericle Capidan, Ion Lucian Murnu, Gheorghe Naum, Stavru Tarasov, Dumitru Pasima, Titi Ceară, Ion Drăghici, Ecaterina Vrana, Elena Pasima, Mihai Tugearu, Florica Prevenda, Geta Caragiu Gheorghiță, Vasile Marcu, Dumitru Piceava. Au lipsit lucrări de Camil Ressu, Kimon Loghi, Despina Ghinokastra Moscu, Tache Papatriandafil, Constantin Pacea, Dimitrie Demu, Boris Caragea, Constantin Baraschi (www.cotidianul.ro/premiera-pe-piata-de-arta-romaneasca-241951/, www.realitatea.net/litoral-tv--prima-licitatie-pentru-operele-de-arta-aromane_1470424.html). Cursuri de perfecționare profesională: - Achiziții publice, Institutul Național de Administrație, noiembrie 2006; - Selecția și evaluarea propunerilor de finanțare, Institutul Național de Administrație, noiembrie 2007; - Achiziții publice – implementarea procedurilor, Institutul Național de Administratie, iulie 2008. Activitate editorială: 01. "Mereu secunda, mereu și Dumnezeu", Editura Alexandru Ștefulescu, Târgu Jiu, 1995 02. "Universul din piatră", Editura A 92, Iași, 1996 03. "Pașii de sub simț", Editura A 92, Iași, 1997 04. "Semantice umbre", Editura Junimea, Iași, 1998 05. "Cobilița cu furnici și alte proceduri", Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999 06. "Lungul poem haiku de o mie de strofe", Editura Albatros, București, 2000 07. "Blestemul bărbăției și alte imagini sociale", Editura Eminescu, București, 2002 08. "Un peșchir și o țâră dragoste", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2004 09. "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 10. "Graiul vostru. Viziunea țăranului din Gorj asupra lumii", Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006 11. "Crimă și pace bună", roman, Editura Paralela 45, Pitești, 2007 12. "Ministerul groazei, demnitarii crimei", Editura Fundației Culturale Libra, București, 2007 13. "Liber", Editura Vinea, București, 2008 14. "Generația suspendată", Editura EDO, București, 2010, volum distribuit împreună cu albumul artistului Florin Chilian, "Autistul, nu-l mai goniți pe Brâncuși" 15. "adevărul, pe înțelesul femeilor", Editura Vremea, București, 2011 16. "Scrisori pentru depărtările din voi Cărțâ trâ dipârtărli dit voi", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2012 17. "Limita de existență", Editura Ars Docendi, București, 2013 18. "Podul dintre două distanțe", Editura Timpul, Iași, 2013 19. "Singurătăți și oameni", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2013 20. "Chipurile omului", Editura Vremea, București, 2014 21. "Evident, adevărul", Editura PIM, Iași, 2015 Cărți coordonate, ediții îngrijite: 01. Antologia poezie.ro, "Ultima generație, primul val", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 02. Antologia proza.ro, Editura Paralela 45, Pitesti, 2006 03. Gheorghe Mustață - "Evoluția prin asociere și edificarea organismelor", Editura Vremea, București, 2009 04. Înalt Prea Sfinția Sa Dirayr Mardichian, o jumătate de veac ca Întâistătător al Eparhiei Bisericii Armene din România și Bulgaria, Editura Zamca, București, 2010, album fotografic cuprinzând activitatea pastorală a înaltului ierarh armean 05. Kevork Hintlian - "Istoria armenilor din Țara Sfântă", Editura Zamca, București, 2010 06. Dimitrie Dan - "Armenii ortodocși din Bucovina", Editura Zamca, București, 2010 07. Gheorghe Bezviconi - "Manuc-Bei", Editura Zamca, București, 2011 08. Corneliu Zeana - "Umoristice", Editura EDO, București, 2011 09. Minas Tokatți - "Cânt de jălire asupra armenilor din țara vlahă", Editura Zamca, București, 2011 10. Grigore Goilav - "Armenii ca întemeietori de orașe în partea de răsărit a Europei", Editura Zamca, București, 2011 11. Gheorghe Hasan - "Incidențele mele cu lumea", Editura Vremea, București, 2011 12. Santa al Culaki al Todi - "Yramostea sh Tuduradzlji", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2011 13. Paul Bogdan - "Exerciții de singurătate", Editura Timpul, Iași, 2012 14. Alexandru Gica - "Introducere în istoria recentă a aromânilor", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2012 15. Corneliu Zeana - "Mistuire", Editura EDO, București, 2012 16. Alexandru Gheorghe - "Drumul românesc al armânilor", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 17. Ary Murnu - "Mărturia unei epoci : desene", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 18. "Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 19. Ion Lucian Murnu - "Inscripții pentru oamenii mei", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 20. Adrian Ioan Popovici - "Armenia - o geografie sacră", Editura Zamca, București, 2013 21. Tatevik Grigorian - "Genocidul cultural", Editura Zamca, București, 2013 22. "Grigore Gafencu și moștenirea sa", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2013 23. „Pogromurile comise de Azerbaidjan împotriva armenilor”, 1988 – 1992. Sumqait, Kirovabad, Baku, Maragha; Dosar de presă al Revistei Nouvelles d’ Armenie, Editura Zamca, București, 2014 24. Corneliu Zeana, "Rodeo cu Pegas", Editura PIM, Iași, 2014 25. George Mihalcea, "Sacerdotul", Editura Vremea, București, 2014 26. Gheorghe Tomozei, "Misterul clepsidrei", volum facsimilat, Editura Vremea, București, 2014 În pregătire: "Ministerul groazei, demnitarii crimei", volumul al II-lea și al III-lea "Crimă și pace bună", volumul al II-lea și al III-lea Din noiembrie 1998 – membru al Uniunii Scriitorilor din România. Referințe despre volumele publicate: Mihai Ursachi, Ioan Holban, Ion Popescu, Cezar Ivănescu, Simion Bărbulescu, Corneliu Ștefanache, Șerban Alexandru, acad. Constantin Ciopraga, Nicolae Dragoș, George Țărnea, Lucian Vasiliu, George Bădărău, I.D.Sicore, Alexandru Andriescu, Alexandru Husar, Gloria Lăcătușu, Nicolae Diaconu, Valentin Tașcu, Eugen Velican, Adrian Păunescu, acad. Matilda Caragiu Marioțeanu, Ion Filipoiu, Florin Lăzărescu, Ioan Adam, Eugen Lucan, Ioan T. Morar, Bogdan Alexandru Stănescu, Aureliu Goci, Horia Gârbea, Dumitru Matală, Andrei Milca, Costin Tuchilă, Victoria Milescu, Daniel Corbu, Eugenia Țarălungă, Liviu Ioan Stoiciu, Florea Miu, Călin Cocora, Ion Bogdan Lefter, George Mihalcea, Marin Mincu, Ștefania Mincu, Radu Voinescu, Tudorel Urian, Valeria Manta Tăicuțu, Ioana Bogdan, Mircea Ghițulescu, Emilian Marcu, Marin Stoian, Paul Bogdan, Florin Chilian, Constantin Dram, Vasile Andru, Felix Nicolau, Grigore Traian Pop, Sorin Roșca, Octavian Mihalcea și alții.
Cine v-a susținut, din breasla scriitoricească, în toate demersurile dvs. și care sunt urmările acestor acțiuni?
Moral m-au susținut foarte mulți. Efectiv, foarte puțini. Deși cunoșteau prea bine că eu mă refeream la finanțările revistelor și editurilor dumnealor. N-au dorit să se expună până nu avea să se clarifice rezultatul confruntării. Este o problemă de inteligență, probabil și de adaptabilitate socială… Eu am înțeles că e vorba și de un compliment pe care mi l-au făcut astfel: au fost convinși că nu trebuiau să se bage pentru că mai mult m-ar fi încurcat, mi-au dat credit pentru că erau convinși că mă descurc, au fost încrezători în potențialul meu de a învinge singur… După asta, firește, apelul domnului Nicolae Breban a strâns 700 de semnături, iar protestul Uniunii Scriitorilor din România a consfințit realitatea… Cum să nu mă bucur cu astfel de susțineri?
În continuare, consider, conform unei presimțiri, că AFCN va claca și în ceea ce privește procedura decontului contabil, obligând conducerea MCC la alte sacrificii pentru întâmpinarea inspectorilor Curții de Conturi, cu protocol, temenele, consiliere frumoase și portbagaje încărcate cu albume și cărți, cu ”prăjitura”, în jargonul clădirii.
Referitor la scriitori, numai doi au intervenit în această luptă, în momente în care eram foarte puțin rănit: Valentin Tașcu și Paul Bogdan. Dar nici măcar nu știu dacă a fost vorba de principii sau de prietenie. M-am bucurat de sprijinul Revistei Capital, care a publicat, cu documente, în două rânduri cum sunt folosiți banii la Ministerul Culturii și Cultelor și cum s-a făcut acolo o așa-zisă achiziție de 23 de miliarde lei, în cinstea Zilei Naționale, să poată afla, prin ambasadele și consulatele noastre, celelalte popoare cine suntem… Senior editorul Viorica Ana Chișu a făcut această onoare cetățeanului contribuabil. În aceeași măsură, și mie. De asemenea, Revista Convorbiri Literare mi-a publicat și două cronici de război, în versuri. Amintesc Revista Luceafărul, unde aveam o rubrică până când conducerea redacției a trebuit să cedeze din cauza presiunilor, atunci când lucrurile spuse de mine au început să nu-i mai asigure confortul… La fel s-a întâmplat și cu Bucureștiul Cultural, supliment al Revistei 22. Mi s-a cerut de către doamna Gabriela Adameșteanu să scriu despre subvenții, în trei episoade, am scris numai prima parte, după care emailurile nu au mai ajuns… Mai mult, în săptâmânile următoare trei demnitari ai ministerului au beneficiat de pagini întregi de interviuri, așa cum se făceau acestea în America Latină, deceniul șase. Între timp, suplimentul își rezolvase la Direcția Buget, Finanțe, Dezvoltare și unele probleme ale decontului, adică pentru revista respectivă, de altfel profund liberală, ca și mine, nu mai avea nici un rost să mai fie interesată și de problemele altora… Acolo s-a consumat încă un episod de josnicie tipic românească. Și Jurnalul Național mi-a publicat un text, atunci când am anunțat cele patru persoane care au hotărât să fiu sancționat în Comisia de Disciplină, firește de la conducerea ministerului poruncă, lor aparținându-le numai entuziasmul... Aceste persoane au fost Victor Bădoiu, șeful Biroului Cultură Scrisă, Lectură Publică, Demeter Andras Istvan, directorul general al Direcției Generale Creație Contemporană, Diversitate Culturală, Dan Marius Zarafescu, șeful Serviciului Artele Spectacolului și Bela Krizbai, șef Serviciu Cultura Minorităților atunci, director al Direcției Relații Internaționale, Reglementări Europene acum, cel care consideră, absolut relaxant pentru mine, în ședințe foarte înverșunate, că tot eu aș fi acela care are ceva cu el… ”Că m-am luat de cine nu trebuia, că am să văd eu urmarea acestei atitudini…” De pildă, la ultima ședință, colegii maghiari au ținut să marcheze teritoriul Ministerului Culturii și Cultelor, și mi-au făcut o critică exact cum se făceau acelea de partid… Când ar fi trebuit să răspund, domnul Demeter mi-a spus să tac, ”să vorbesc numai după ce termină el, pentru că așa e situația”, iar asta cu terminatul s-a repetat și în cazul domnului Krizbai, care, odată ce și-a terminat veninul, a ieșit repede din birou, ca nu cumva să fim contemporani într-un spațiu comun, cât timp urma să-i răspund, așa cum fusese înțelegerea… Nu țin neapărat să le răspund, eu am o viziune a eficienței, știu foarte bine cum stau deja lucrurile, dar în cazul acestor ședințe se întâmplă să fie pe acolo și câteva fragilități românești. Tot în acele zile, o colegă de birou mi-a spus cum domnul director i s-a adresat în biroul lui, foarte nervos fiind, făcându-i sinteza unei perioade pe care ar urma să o trăiesc eu acolo, evident că într-o intimitate impusă. Nici mai mult nici mai puțin: ”Vreau să îl f..., dar nu pot!” Nu mi-am imaginat până acum că pot provoca într-o astfel de dimensiune exclusivistă, nici nu aș dori să comentez această impotență asumată în fața unei femei măritate, ține de o anumită distincție de care eu nu aș fi în stare și pe care eu i-am recunoscut-o domnului director de fiecare dată, mai ales când mi se adresa în calitatea mea de teolog, iar eu îi răspundeam artistului. Mă gândesc totuși că domeniul figurativ al profesiunii sale de bază, actor, se apropie de acea zonă a deformației profesionale… L-am văzut în filme recente jucând roluri de violator. Fiind filme, nu mă pot exprima în legătură cu stilul pentru că intervine în respectiva percepție parvanul artistic. Dacă domnia lui nu s-a exprimat față de colega mea Găbița într-un mod figurat, atunci lucrurile sunt un pic mai grave. Am cui să mă plâng într-o Românie înecată în lacrimi? Chiar conducerea ministerului, cu o singură excepție – Ioan Onisei¬ (neutru, aparent neutru) – își dorește să fiu ofrandă candidă acestei conjuncturi în care UDMR a devenit aplicat administrator al întregii culturi din România. Cu tot ce mi s-a întâmplat acolo, eu chiar îl simpatizez, ca potențial uman, pe domnul director, spre deosebire de domnul Krizbai care nici măcar nu spune ce are de gând. În schimb, îi înțeleg celui din urmă tensiunea: își dorește să fie tot ceea ce este domnul Demeter, relația între posibilități și aspirație îl apasă, ca dimensiune. De asta posedă o simpatică bățoșenie și are niște atitudini încât poți să juri cât este de cultivat și de inteligent. În plus, precizarea că tot eu sunt acela care are ceva cu dumnealui m-a descumpănit, așa, ca o blazare… De ce? Pentru că eu doar spun ce se întâmplă acolo? Păi, întreb și eu, favorizat de un raționament neaoș, de prin satul în care mi-am împlinit copilăria: dacă ei fac bine tot ceea ce fac, de ce să nu se afle acest proces achitat de chiar contribuabilul român?! Profund idiot, și aici intervine domeniul incredibil!, proces de administrare răsplătit cu continue prime trimestriale de zeci de milioane de lei, cu salarii de merit și deconturi internaționale. Vă rog să cereți de la Ministerul Culturii și Cultelor lista premierilor salariale din mandatul domnului Adrian Iorgulescu, indiferent de natura lor! Aveți acest drept, din simplul motiv că dumneavoastră sunteți cei care îl plătiți în realitate. Dacă e bine așa, atunci să se afle, pentru ca ei să fie și pentru noi ceilalți, românii, indiferent de apartenența etnică, un model profesional de urmat, cel puțin ca eficiență…
Revenind la atitudinea mea din acea instituție centrală a statului român, Ministerul Culturii și Cultelor nefiind o gaură de canal și nici o asociație teritorială de boschetari, vă mai spun că după ce balaurul a început să răsufle greu, conducerea revistei Luceafărul mi-a redat, cu o decentă insistență, spațiul pe care-l avusesem, spunându-mi că s-a hotărât la Neptun unitatea scriitorilor împotriva MCC. Este adevărat, câțiva confrați, cei cu care mă aflu în relații foarte bune, m-au întrebat dacă vreau să mă sprijine… Le-am temperat entuziasmul, explicându-le că o astfel de intervenție le-ar putea afecta șansele de a fi subvenționați… Și, mai mult, le-am atras atenția că domeniul unei abordări corecte a ceea ce se întâmplă în Ministerul Culturii și Cultelor este unul sensibil, aparent conflict inter-etnic… Dacă la vremea respectivă au considerat că mă pot descurca și singur, de ce să nu procedeze tot așa și de acum încolo? Vreau să menționez intervenția cotidianului Gardianul, sensibil la această dezbatere, prin Manuela Golea în special. Pe domnul Mircea Micu și revista dumneavoastră. Dar cel mai implicat și curajos dintre toți, cuantificat în fapte, a fost George Mihalcea, de mare ajutor în momente critice, atunci când interveția devine salvatoare, trebuind să ajung citat și într-un dosar penal la Secția 2 Poliție, Sector 1, pentru că am restituit 500 EURO găsiți la casieria ministerului, într-o încercare de două parale de a fi discreditat ca persoană și, implicit, ca discurs, unica șansă de a nu mai conta ce spuneam eu. Altfel, nu m-au putut opri și în creierașul lor au avut o idee… Acei bani ar fi fost ai unei consiliere de demnitar, consilieră dispărută imediat din minister după această întâmplare, întocmai ca în Dosarele X. Numai că aceia care au gândit capcana în care trebuia eu să cad, programat fiind la casierie pentru decontul unei delegații, unde reprezentam instituția la un festival internațional de poezie, nu au luat în calcul că vor fi bani restituiți pe loc doamnei casiere și nu bani însușiți, nici nu s-au interesat de faptul unde eram eu în acea perioadă de câteva ore, în care ar fi dispărut respectiva sumă, exact și exclusiv în Cabinetul ministrului, pe post de șoricel când pisica nu-i acasă… I-a luat Dumnezeu la mișto și nădăjduiesc să nu fie între păcatele mele această constatare. Pe George Mihalcea l-am simțit mai mult decât pe oricine că va merge până la capăt, dacă va fi cazul, apărându-mă. Postul de televiziune B1, unde este redactor, a alocat spații incredibile pentru zona… culturală a problemei, pentru că așa este încadrată situația de la Ministerul Culturii și Cultelor. Atenție la ambele sugestii, să nu rămânem supuși celei imediate. Au mai fost vreo două televiziuni care au dat câte ceva, dar nu aș putea să vă spun care anume, informația fiind de la prieteni. În plus, sunt două site-uri literare, poezie.ro și agonia.ro, care mi-au pus la dispoziție spațiu suficient pentru această luptă de apărare. Mai mult, de aici, intervențiile mele au putut să fie sursă de informare pentru ziariștii interesați, idei de la care dumnealor au putut să plece pentru ceea ce au scris ulterior, iar membrii acestor portaluri au copiat și au retransmis electronic, celor din baza lor de date, anumite texte ale mele, atunci când regula jocului și a intrării în stalinism au fost ridicol și jenant încălcate. Aceste lucruri contează când există o sursă potențială de 20.000 de expeditori… Și mai am de mulțumit Bisericii Ortodoxe Române, atât ca instituție, cât și unora dintre reprezentanții ei importanți, pentru o parte importantă a curajului pe care l-am avut. Și unor aromâni preocupați, care au vegheat neîntrerupt acest conflict.
Unde este Partidul Național Liberal pe care îl simpatizam cultural vorbind, salvare a unei opțiuni inclusiv locale, într-un Gorj încartiruit de mafie. Am constatat între timp că mafia rămâne, schimbarea făcându-se numai între partide. Nu am crezut în evidența absolută a acestui lucru simplu. Unde sunt cel puțin liberalii care au venit inițial în MCC și cu care am lucrat impecabil? Actualul PNL este cel mai aprig dușman al adevăraților liberali din România.
Eu știu că dreptatea mea și adevărul meu sunt anulate, în planul vieții cotidiene, de faptul că ele nu folosesc nimănui, că nu e nimeni care să le poată converti într-un scop personal sau de grup, să devină astfel adevărul și dreptatea altora… Numai atunci acestea ar putea să se transforme într-un trup, într-o schimbare a realității greșite, care să fie înlocuită de realitatea firească. Dar eu sunt teolog, știu că Dumnezeu există și că Dumnezeu îi creează pe oameni, dându-le cea mai eficientă cale de a înțelege și de a valoriza viața, lucrurile, faptele… De asta mă adresez unor oameni. Salvați cultura română din acest prizonierat! Frați scriitori, înțelegeți și identificați cauzele reale în protestele pe care le articulați sau pe care le semnați, numai așa se poate schimba o situație! Nu poți să avertizezi niște copii, care preferă să se joace în pădure, de pericolul unei haite de lupi, vorbindu-le despre familiile de iepurași.
