Vom scrie împreună \"Galaxia virtuală\"

Seara, parcă și vremea, parcă și dispoziția oamenilor, parcă toate au concurat întru a cristaliza o atmosferă pe care vreau să o asociez, cumva, celei din Symposion-ul platonic – știți că mie nu-mi place să arunc vorbe/cuvinte-n vânt, nici când mă joc! Ei bine, Magistrul Lucian Chișu, tocmai cuvinte a spus despre cuvinte, iar “CUVINTELE”, începând cu rostul alcătuirii lor, a formei utilizării, a transgresiunilor sensului/rilor lor și, pentru că acolo “băteau” toate, cum ajung ele, cuvintele, să capete valențe poetic-estetice... Mai bine spus ... când anume!
Indubitabil, la sfârșitul “exercițiului” am fost tentat să spun că profesorul Chișu este un fel de “stăpân al cuvintelor” – parafrazez, astfel, un titlu de film de succes, dar vreau să cred că lucrul ăsta nu va deranja pe domnia sa!
Prelegerea profesorului – întâlnirea noastră ar fi fost să se desfășoare în sala Muzeului Institutului de Cercetări Marine (pendinte de Universitatea din Iași), dar a “debutat” și s-a “elucubrat” până la confinele lumii posibile în aer liber, cu țârâit de greieri și cosași, cu fâțâielile aferente așezatului comod pe scaun/bancă și cu multe brațe făcute morișcă “anti-musculos” (nici aici nu știu dacă am ortografiat corect!) – a excelet prin autoritatea dată de erudiție și prin justa măsură a cadenței. Nu mă sfiesc să spun că arareori mi-a fost dat să ascult/văd un magistru care are simțul perfect al auditoriului, că îl respectă și voiește și așteaptă de la acesta un “ceva”. Recunosc aceste virtuți ale domnului Chișu și le salut, fiind ele atribute ale competenței și talentului – adesea, virtutea, din păcate, pare a fi socotită o chestiune generic-uman-exercitată, iar talentul pedagogic ... o scamatorie –, însă atributele domniei sale sunt întâi de toate perfect oneste și, tocmai de aceea, pe cale de a deveni desăvârșite.
În fine, nici nu mai am motive de mirare, expozeumul și modul în care a dat domnia sa curs interpelărilor, au conținut în subsidiar un mare interes productiv. Practic, eram de față două “mici lumi” care, deși au un interes comun, sunt dezacordate ... poate până spre pragul unui conflict armonic. Reușita, vă mărturisesc, realizării unui minim acord a aparținut integral domnului Chișu.
Dincolo de cuvinte, de teoria și rostul lor, fie că a fost vorba de comunicare ori de sublimare, fie că a fost vorba de articulările de sens/semnificații existențial-banale, fie că a fost vorba de rigori structuralist/formale, ori de articulațiile funcționale ale limbii și limbajului/limbajelor, codurilor și subcodurilor, ale vocabularului și gramaticii, al rostului și limitelor ei atunci când facem vorbire despre comunicarea interumană propriuzisă, sau atunci când ne ducem în pragul lumii “necuvintelor”, exercițiul din seara cu pricina a fost o reușită pentru cei ce voiesc să se exprime scriind – fie ei poeți, prozatori, eseiști, critici, ori istorici literari și, de ce nu, analiști ai fenomenului creației literare ca expresie a genericului uman la începutul mileniului trei.
Au fost întoarse pe toate fețele, fără ambiguitate și trecere sub tăcere: sublimul; efemerul; grotescul; frumosul (excelentă explicația profesorului privind etimologia și sensurile asociate termenului!); inefabilul; ludicul; pornograficul; culturile de tot felul, adică și de gang; gusturile; snobismul și/sau cum mai voiți să-i spuneți, promoția/reclama, sprijinul/sponsorizarea, etc. Toate aceste chestiuni “noționale” au trecut de la unul la altul amalgamându-se cu trimiteri, cum ar fi: Eminescu, Călinescu, Cărtărescu, Cioran, Ionesco, Vianu, Stănescu, ș.a.m.d.
Da, mai recunosc încă o virtute a domnului Chișu: intuiția! Domnia sa a opinat că, în câțiva ani, puțini, va avea loc o mutație în ceea ce privește “suportul” desemnat a fi cel mai bun/potrivit exprimării/difuzării creției literare și transmiterii “substanței estetice”.
Poate vom scrie, împreună, “Galaxia virtuală”!

PS:
... nu se poate să nu mulțumesc lui Marius Marian Șolea, lui Radu Herinean, apoi gazdelor noastre de la Institutul de Cercetări Marine, precum și celor care au venit pe rând, cât și acelora ce ne văd de departe.

București, 2 septembrie, 2005.