Iosif Berman, album foto
editat de Muzeul Þăranului Român
MȘNume și prenume: Șolea Marius Marian Situația militară: stagiu satisfăcut Născut: 11 octombrie 1974, București, sector 3 Mail: marius_marian_solea@yahoo.com Web: www.solea.ro Hobby: Fotbal, suporter al echipei Universitatea Craiova. Studii: Școala primară și gimnazială în Bumbești-Jiu, județul Gorj. Clasele a IX-a și a X-a la Grupul școlar Gheorghe Magheru, Târgu Jiu. Clasa a XI-a la școala Normală Spiru Haret, Târgu Jiu. Clasa a XII-a la Grupul școlar Ioan Nistor, Vicovu de Sus, județul Suceava, absolvit în 1994. Din 1994, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iași, Secția Patrimoniu Cultural - Restaurare-Conservare carte, absolvită în 1998, licențiat în Teologie și Arte Plastice. Lucrarea de licență: Scrierea hieroglifică - premisă și reprezentare a civilizației egiptene. Activitate: Din 1990 articole, recenzii, critică literară și poezie în reviste și cotidiene în număr de peste 30. 1993 - 1996 – colaborator Radio Târgu Jiu 1994 – colaborator la Radio Contact Iași, Radio Iași, Radio România Actualități, Radio România Cultural. 1998 – colaborator Radio Trinitas. 1995 - 1996 – redactor-prezentator la TVR Iași. 1995 – participări în congrese și simpozioane cu prezențe internaționale. 1996 - 2000 – Președinte al Mișcării Europene, filiala Iași. 2000 - 2002 – președinte al Fundației Culturale Albastru. 2001 – membru în colegiul redacțional al Revistei Brâncuși. 2001 – redactor-șef al "Gazetei de Gorj". 2003 - 2004 – editorialist Radio Târgu Jiu. 2003 - până în prezent – colaborator al revistelor "Gorjul de azi", "Tribuna Învățământului", "Reflex", "Calende", "Viața Românească", "Literatorul", "Hyperion", "Scrisul Românesc", "Est", "Poezia", "Feed Back", "Timpul", "Convorbiri Literare", "Luceafărul", "Cronica", "Origini", "Poesis", "Contemporanul - Ideea europeană", "Ateneu", "Bucovina Literară", "Ex Ponto" etc. august 2004, consilier în Ministerul Culturii și Cultelor. octombrie 2004, membru în Colegiul redacțional al "Cugetarii Europene", publicație a secțiunii române a Mișcării Europene; din august 2005, consilier personal al președintelui secțiunii române a Mișcării Europene. Versuri pe albumele Paulei Seling, Știi ce înseamnă?, 2001 (piesa Serile verii) și Marcelei Buruian, Nu sunt Albă ca Zăpada, 2001 (piesele Mi-e frică-n lume și Blues obosit). Prezente și pe compilațiile Romantic și Fantastic Hits. Organizator al Festivalului de literatură poezie.ro, Agigea 2005, ediția I, Putna 2005, ediția a II-a, Agigea 2006, ediția, a III-a. Inițiator și coordonator al Expoziției de carte aromână și artă Ary Murnu și Ion Lucian Murnu, Biblioteca Națională a României (15 februarie - 22 martie 2013) și Muzeul Național al Literaturii Române (21 - 31 mai 2013). 30 iunie 2014 – Organizator al primei licitații cu operele artiștilor aromâni. Au fost expuse lucrări de Sever Burada, Ary Murnu, Ion Pacea, Theodor Aman, Pericle Capidan, Ion Lucian Murnu, Gheorghe Naum, Stavru Tarasov, Dumitru Pasima, Titi Ceară, Ion Drăghici, Ecaterina Vrana, Elena Pasima, Mihai Tugearu, Florica Prevenda, Geta Caragiu Gheorghiță, Vasile Marcu, Dumitru Piceava. Au lipsit lucrări de Camil Ressu, Kimon Loghi, Despina Ghinokastra Moscu, Tache Papatriandafil, Constantin Pacea, Dimitrie Demu, Boris Caragea, Constantin Baraschi (www.cotidianul.ro/premiera-pe-piata-de-arta-romaneasca-241951/, www.realitatea.net/litoral-tv--prima-licitatie-pentru-operele-de-arta-aromane_1470424.html). Cursuri de perfecționare profesională: - Achiziții publice, Institutul Național de Administrație, noiembrie 2006; - Selecția și evaluarea propunerilor de finanțare, Institutul Național de Administrație, noiembrie 2007; - Achiziții publice – implementarea procedurilor, Institutul Național de Administratie, iulie 2008. Activitate editorială: 01. "Mereu secunda, mereu și Dumnezeu", Editura Alexandru Ștefulescu, Târgu Jiu, 1995 02. "Universul din piatră", Editura A 92, Iași, 1996 03. "Pașii de sub simț", Editura A 92, Iași, 1997 04. "Semantice umbre", Editura Junimea, Iași, 1998 05. "Cobilița cu furnici și alte proceduri", Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999 06. "Lungul poem haiku de o mie de strofe", Editura Albatros, București, 2000 07. "Blestemul bărbăției și alte imagini sociale", Editura Eminescu, București, 2002 08. "Un peșchir și o țâră dragoste", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2004 09. "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 10. "Graiul vostru. Viziunea țăranului din Gorj asupra lumii", Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006 11. "Crimă și pace bună", roman, Editura Paralela 45, Pitești, 2007 12. "Ministerul groazei, demnitarii crimei", Editura Fundației Culturale Libra, București, 2007 13. "Liber", Editura Vinea, București, 2008 14. "Generația suspendată", Editura EDO, București, 2010, volum distribuit împreună cu albumul artistului Florin Chilian, "Autistul, nu-l mai goniți pe Brâncuși" 15. "adevărul, pe înțelesul femeilor", Editura Vremea, București, 2011 16. "Scrisori pentru depărtările din voi Cărțâ trâ dipârtărli dit voi", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2012 17. "Limita de existență", Editura Ars Docendi, București, 2013 18. "Podul dintre două distanțe", Editura Timpul, Iași, 2013 19. "Singurătăți și oameni", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2013 20. "Chipurile omului", Editura Vremea, București, 2014 21. "Evident, adevărul", Editura PIM, Iași, 2015 Cărți coordonate, ediții îngrijite: 01. Antologia poezie.ro, "Ultima generație, primul val", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 02. Antologia proza.ro, Editura Paralela 45, Pitesti, 2006 03. Gheorghe Mustață - "Evoluția prin asociere și edificarea organismelor", Editura Vremea, București, 2009 04. Înalt Prea Sfinția Sa Dirayr Mardichian, o jumătate de veac ca Întâistătător al Eparhiei Bisericii Armene din România și Bulgaria, Editura Zamca, București, 2010, album fotografic cuprinzând activitatea pastorală a înaltului ierarh armean 05. Kevork Hintlian - "Istoria armenilor din Țara Sfântă", Editura Zamca, București, 2010 06. Dimitrie Dan - "Armenii ortodocși din Bucovina", Editura Zamca, București, 2010 07. Gheorghe Bezviconi - "Manuc-Bei", Editura Zamca, București, 2011 08. Corneliu Zeana - "Umoristice", Editura EDO, București, 2011 09. Minas Tokatți - "Cânt de jălire asupra armenilor din țara vlahă", Editura Zamca, București, 2011 10. Grigore Goilav - "Armenii ca întemeietori de orașe în partea de răsărit a Europei", Editura Zamca, București, 2011 11. Gheorghe Hasan - "Incidențele mele cu lumea", Editura Vremea, București, 2011 12. Santa al Culaki al Todi - "Yramostea sh Tuduradzlji", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2011 13. Paul Bogdan - "Exerciții de singurătate", Editura Timpul, Iași, 2012 14. Alexandru Gica - "Introducere în istoria recentă a aromânilor", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2012 15. Corneliu Zeana - "Mistuire", Editura EDO, București, 2012 16. Alexandru Gheorghe - "Drumul românesc al armânilor", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 17. Ary Murnu - "Mărturia unei epoci : desene", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 18. "Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 19. Ion Lucian Murnu - "Inscripții pentru oamenii mei", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 20. Adrian Ioan Popovici - "Armenia - o geografie sacră", Editura Zamca, București, 2013 21. Tatevik Grigorian - "Genocidul cultural", Editura Zamca, București, 2013 22. "Grigore Gafencu și moștenirea sa", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2013 23. „Pogromurile comise de Azerbaidjan împotriva armenilor”, 1988 – 1992. Sumqait, Kirovabad, Baku, Maragha; Dosar de presă al Revistei Nouvelles d’ Armenie, Editura Zamca, București, 2014 24. Corneliu Zeana, "Rodeo cu Pegas", Editura PIM, Iași, 2014 25. George Mihalcea, "Sacerdotul", Editura Vremea, București, 2014 26. Gheorghe Tomozei, "Misterul clepsidrei", volum facsimilat, Editura Vremea, București, 2014 În pregătire: "Ministerul groazei, demnitarii crimei", volumul al II-lea și al III-lea "Crimă și pace bună", volumul al II-lea și al III-lea Din noiembrie 1998 – membru al Uniunii Scriitorilor din România. Referințe despre volumele publicate: Mihai Ursachi, Ioan Holban, Ion Popescu, Cezar Ivănescu, Simion Bărbulescu, Corneliu Ștefanache, Șerban Alexandru, acad. Constantin Ciopraga, Nicolae Dragoș, George Țărnea, Lucian Vasiliu, George Bădărău, I.D.Sicore, Alexandru Andriescu, Alexandru Husar, Gloria Lăcătușu, Nicolae Diaconu, Valentin Tașcu, Eugen Velican, Adrian Păunescu, acad. Matilda Caragiu Marioțeanu, Ion Filipoiu, Florin Lăzărescu, Ioan Adam, Eugen Lucan, Ioan T. Morar, Bogdan Alexandru Stănescu, Aureliu Goci, Horia Gârbea, Dumitru Matală, Andrei Milca, Costin Tuchilă, Victoria Milescu, Daniel Corbu, Eugenia Țarălungă, Liviu Ioan Stoiciu, Florea Miu, Călin Cocora, Ion Bogdan Lefter, George Mihalcea, Marin Mincu, Ștefania Mincu, Radu Voinescu, Tudorel Urian, Valeria Manta Tăicuțu, Ioana Bogdan, Mircea Ghițulescu, Emilian Marcu, Marin Stoian, Paul Bogdan, Florin Chilian, Constantin Dram, Vasile Andru, Felix Nicolau, Grigore Traian Pop, Sorin Roșca, Octavian Mihalcea și alții.
Album foto - Iosif Berman, editat de Muzeul Þăranului Român - București
Rar se întâmplă în viața de toate cele să-mi schimb în scurt timp intențiile din pricina unor momente care îmi stârnesc afectivitatea, cu atât mai puțin dacă este vorba de prezentarea unor apariții editoriale. Din numărul trecut al revistei Meridian anunțasem că voi scrie despre un volum semnat Pascal Bruckner și Alain Finkielkrant, dar zilele trecute mi-a căzut în mână acest album foto cu lucrările celui mai important fotograf din spațiul nostru - Iosif Berman. Realizarea grafică și conținutul sunt impecabile și recomand achiziționarea lui atât celor interesați de a avea acasă multă imagine istorică a ceea ce înseamnă România, cât și celor care vor să aibă didactica unei fotografii înțelepte și formative. Iosif Berman (1892-1941) a moștenit din originea sa evreiască sentimentul acela de căutare în speranță și tainică motivație în realizare. A fost un interdisciplinar, apropiat în aceeași măsură și de artă și de știință. Aceeași patimă artistică și aceeași solidaritate îl făceau să realizeze la începutul secolului al XX-lea portretul satului și al țăranului român. Tot el este autorul jurnalului fotografic al descoperirilor și aplicării tehnicilor la noi.
Nu lipsea, cum era și firesc pentru o astfel de personalitate, din anturajele politice ale vremii, indiferent de zona ideologică, nefiind niciodată copleșit de anvergura politicienilor, evenimentelor, găsea de fiecare dată ipostaze ironice în ce fotografia la marile curți. Disponibilitățile sale s-au făcut ușor cunoscute în Europa și S.U.A., a primit solicitări de colaborare la ziare precum “The New York Times”, reviste londoneze și agenții de presă pariziene. În România, Iosif Berman a lucrat pentru Dimineața, Adevărul și Realitatea ilustrată. Pe lângă toate aceste realizări a fost un important și consecvent ajutor în cercetările și acțiunile Școlii Sociologice de la București a lui Dimitrie Gusti. Nicolae Iorga în timpul prelegerilor de la Vălenii de Munte i-a solicitat prezența.
Marile personalități stârnesc prin anvergura lor, indiferent de plasarea istorică, atât șansa cât și nenorocul asupra propriului destin. Astfel, în anii ’40-’41, din pricina complexelor unor vremuri, îi sunt închise laboratoarele și îi este interzisă activitatea. Viața îi va deveni fără sens și va trece discret în amintire.
Ca o ironie a ceea ce se întâmplă prin țara aceasta, Partidul Comunist va face propagandă cu lucrările sale ca să-și legitimeze ideologia abuzând de imaginea unui țăran primitiv și exploatat, care necesita “ajutor” ca să ajungă la o conștiință proletară. Nu ar fi fost deajuns... și prin 1950, când programul se va fi terminat, Iosif Berman intră la fondul secret pentru că... țăranii în fotografiile sale erau prea autentici, greu de manipulat...
În cuvintele care însotesc fotografiile, Ioana Popescu îl prezintă ca fiind un om care “... a trăit sub semnul ochiului și al inimii. Ochiul camerei de fotografiat decupa frânturile de lume, așa cum le iubea fotograful: populate, vii. Cerul senin era gol și neinteresant, dacă nu era străbătut de nori viguroși; peisajul natural era plicticos, dacă nu era sfâșiat de-o stâncă, de o volbură de apă, de un copac puternic. Omul era impersonal, dacă alături sau în fundal nu se profila o fâșie de lume, o construcție, o fântână. Iubea mănăstirile, dar nu era interesat de fotografia artistică, ci de chipurile de călugări sau maici la rugăciune sau muncă. Iubea evenimentul și admira personalitățile culturale și politice ale timpului, dar nimic din ce ar fi trebuit să fie festiv nu era și înțepenit. Există în imaginile pe care le realizează chiar o umbră de iubire demitizată în adevărul ei.”
Albumul acesta mi-a arătat o imagine a țării pe care cu vagi proiecții aș fi putut încerca s-o construiesc. Am simțit că am primit în acest sens totul de-a gata și m-am bucurat. Aceste cuvinte sunt de recunoștință într-un fel și de admirație. Veți înțelege când veți vedea acele chipuri, acele străzi de prin orașe și acele sate...
Totul e spirit istoric, acele fotografii au în ele o Românie care își căuta la începutul acestui secol în plin entuziasm naționalist-romantic destinul cultural și statal. De multe ori referința sentimentelor și judecăților era țăranul - tipar moral și spiritual pentru ideologia social-politică. Atunci era începutul artei naționale folclorizante, literaturii semănătoriste, arhitecturii “neo-românești”. Þăranii lui Berman sunt “frumoși, puri, hieratici, depozitari ai unei înțelepciuni, echilibru și culturi tradiționale vechi și stabile”. În arhivă imaginile sunt catalogate în “imagini-spectacol și imagini-adevăr”. În primele, fotograful ca și privitorul se află în afara cadrului, în fața lui, abordând din exterior conținutul imaginii, păstrând o distanță care impune strict admirația sau respingerea, fără trăire în imagine.
Acest tip de imagine este exotic și pitoresc, este făcută “să placă” și “să uimească”. “Imagine-adevăr” are autorul în interiorul realității fotografice, cadrul se deschide spre fundal, cuprinzând fragmente de context total necontrolate, viață în desfășurare, în timp ce subiectul imaginii iese din context, se îndreaptă spre fotograf pe care-l înglobează în imagine. Privitorul are șansa în acest fel să interogheze, să fie nesigur, pentru că nu are scop să convingă.
Berman era atras de banalitățile cotidiene, de universul și atmosfera omului obișnuit. A folosit instantaneul pentru a capta gesturi și fizionomii de nimeni observate până la el, pentru a explora zone fără mărturii, precum activitățile micilor meseriași și noblețea gestului lor sigur, vânzătorilor și actorilor ambulanți, copii din piețe și târguri. Instantaneele “furate” sunt din realitatea cea mai crudă, “imagini cu sonor”. Iosif Berman iese din aparența bidimensionalității, folosind relieful creat de umbră și lumină, penumbrele și degradeurile de gri. Am găsit în acest album o fotografie făcută în Gorj în 1930: două țărănci vorbind față în față, una rezemată de fereastră și alta în casă torcând. Fotograful, implicit privitorul, se află în interiorul casei ușor lateral. Toată imaginea este maiestuoasă, personajele de fapt nu contează, este o unire brutal-emoțională între umbră și lumină.
Găsesc o veritabilă imagine a ceea ce Chevreul susținea la 1839 în “Despre legea contrastului simultan” (1989 - ediția a II-a) unde orice corp luminos prezintă un cearcăn de umbră și invers. Mărturisesc că receptarea acestui album a fost una impresionistă și cred că mare parte din ce a simțit Iosif Berman când fotografia am simțit eu privind.
Probabil că și el a fotografiat ceea ce știa din ceea ce simțise.
Meridian Nr.4, octombrie 1999
Cum sa citezi
Marius Marian Șolea. “Iosif Berman, album foto.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2005/04/iosif-berman-album-fotoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
HSHSHanna Segal✓
MB![\"Image](\"http://img.photobucket.com/albums/v496/codruta/Berman.jpg\")
Iosif Berman s-a nascut in 1892, la Burdujeni (la nord de Suceava), fiind fiul unui țăran evreu român, care participase ca voluntar la Razboiul de Independenta. Rănit la Plevna si decorat cu Virtutea Militara, tatăl lui Berman s-a aflat printre puținii evrei cărora li s-a acordat, în mod excepțional, cetățenia româna (refuzata pe atunci minoritarilor mozaici). A fost, de asemenea, împroprietarit cu un lot de pământ la Burdujeni.
Tânărul Iosif face o pasiune timpurie pentru fotografie, frecventând atelierele foto din Suceava. La 18 ani ia calea Capitalei si intră prin concurs la ziarele \"Adevarul\" si \"Dimineața\" (ziarele \"jidovite\" ale vremii), unde incepe o carieră ce avea să se dovedească fulminantă.
Venirea la putere a guvernului Goga-Cuza (de orientare legionară) duce la inchiderea \"Adevărului\" si a \"Dimineții\". Evreul Berman este supus si el persecuțiilor: i se interzice să profeseze și îi sunt confiscate toate ustensilele fotografice.
Moare in 1941, \"de inimă rea\", facandu-l pe Brunea-Fox să spună despre el că \"a trăit atâta vreme cât a putut fotografia\".
Articol bine scris și important!