Dezvrăjirea românilor
...
MȘNume și prenume: Șolea Marius Marian Situația militară: stagiu satisfăcut Născut: 11 octombrie 1974, București, sector 3 Mail: marius_marian_solea@yahoo.com Web: www.solea.ro Hobby: Fotbal, suporter al echipei Universitatea Craiova. Studii: Școala primară și gimnazială în Bumbești-Jiu, județul Gorj. Clasele a IX-a și a X-a la Grupul școlar Gheorghe Magheru, Târgu Jiu. Clasa a XI-a la școala Normală Spiru Haret, Târgu Jiu. Clasa a XII-a la Grupul școlar Ioan Nistor, Vicovu de Sus, județul Suceava, absolvit în 1994. Din 1994, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iași, Secția Patrimoniu Cultural - Restaurare-Conservare carte, absolvită în 1998, licențiat în Teologie și Arte Plastice. Lucrarea de licență: Scrierea hieroglifică - premisă și reprezentare a civilizației egiptene. Activitate: Din 1990 articole, recenzii, critică literară și poezie în reviste și cotidiene în număr de peste 30. 1993 - 1996 – colaborator Radio Târgu Jiu 1994 – colaborator la Radio Contact Iași, Radio Iași, Radio România Actualități, Radio România Cultural. 1998 – colaborator Radio Trinitas. 1995 - 1996 – redactor-prezentator la TVR Iași. 1995 – participări în congrese și simpozioane cu prezențe internaționale. 1996 - 2000 – Președinte al Mișcării Europene, filiala Iași. 2000 - 2002 – președinte al Fundației Culturale Albastru. 2001 – membru în colegiul redacțional al Revistei Brâncuși. 2001 – redactor-șef al "Gazetei de Gorj". 2003 - 2004 – editorialist Radio Târgu Jiu. 2003 - până în prezent – colaborator al revistelor "Gorjul de azi", "Tribuna Învățământului", "Reflex", "Calende", "Viața Românească", "Literatorul", "Hyperion", "Scrisul Românesc", "Est", "Poezia", "Feed Back", "Timpul", "Convorbiri Literare", "Luceafărul", "Cronica", "Origini", "Poesis", "Contemporanul - Ideea europeană", "Ateneu", "Bucovina Literară", "Ex Ponto" etc. august 2004, consilier în Ministerul Culturii și Cultelor. octombrie 2004, membru în Colegiul redacțional al "Cugetarii Europene", publicație a secțiunii române a Mișcării Europene; din august 2005, consilier personal al președintelui secțiunii române a Mișcării Europene. Versuri pe albumele Paulei Seling, Știi ce înseamnă?, 2001 (piesa Serile verii) și Marcelei Buruian, Nu sunt Albă ca Zăpada, 2001 (piesele Mi-e frică-n lume și Blues obosit). Prezente și pe compilațiile Romantic și Fantastic Hits. Organizator al Festivalului de literatură poezie.ro, Agigea 2005, ediția I, Putna 2005, ediția a II-a, Agigea 2006, ediția, a III-a. Inițiator și coordonator al Expoziției de carte aromână și artă Ary Murnu și Ion Lucian Murnu, Biblioteca Națională a României (15 februarie - 22 martie 2013) și Muzeul Național al Literaturii Române (21 - 31 mai 2013). 30 iunie 2014 – Organizator al primei licitații cu operele artiștilor aromâni. Au fost expuse lucrări de Sever Burada, Ary Murnu, Ion Pacea, Theodor Aman, Pericle Capidan, Ion Lucian Murnu, Gheorghe Naum, Stavru Tarasov, Dumitru Pasima, Titi Ceară, Ion Drăghici, Ecaterina Vrana, Elena Pasima, Mihai Tugearu, Florica Prevenda, Geta Caragiu Gheorghiță, Vasile Marcu, Dumitru Piceava. Au lipsit lucrări de Camil Ressu, Kimon Loghi, Despina Ghinokastra Moscu, Tache Papatriandafil, Constantin Pacea, Dimitrie Demu, Boris Caragea, Constantin Baraschi (www.cotidianul.ro/premiera-pe-piata-de-arta-romaneasca-241951/, www.realitatea.net/litoral-tv--prima-licitatie-pentru-operele-de-arta-aromane_1470424.html). Cursuri de perfecționare profesională: - Achiziții publice, Institutul Național de Administrație, noiembrie 2006; - Selecția și evaluarea propunerilor de finanțare, Institutul Național de Administrație, noiembrie 2007; - Achiziții publice – implementarea procedurilor, Institutul Național de Administratie, iulie 2008. Activitate editorială: 01. "Mereu secunda, mereu și Dumnezeu", Editura Alexandru Ștefulescu, Târgu Jiu, 1995 02. "Universul din piatră", Editura A 92, Iași, 1996 03. "Pașii de sub simț", Editura A 92, Iași, 1997 04. "Semantice umbre", Editura Junimea, Iași, 1998 05. "Cobilița cu furnici și alte proceduri", Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999 06. "Lungul poem haiku de o mie de strofe", Editura Albatros, București, 2000 07. "Blestemul bărbăției și alte imagini sociale", Editura Eminescu, București, 2002 08. "Un peșchir și o țâră dragoste", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2004 09. "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 10. "Graiul vostru. Viziunea țăranului din Gorj asupra lumii", Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006 11. "Crimă și pace bună", roman, Editura Paralela 45, Pitești, 2007 12. "Ministerul groazei, demnitarii crimei", Editura Fundației Culturale Libra, București, 2007 13. "Liber", Editura Vinea, București, 2008 14. "Generația suspendată", Editura EDO, București, 2010, volum distribuit împreună cu albumul artistului Florin Chilian, "Autistul, nu-l mai goniți pe Brâncuși" 15. "adevărul, pe înțelesul femeilor", Editura Vremea, București, 2011 16. "Scrisori pentru depărtările din voi Cărțâ trâ dipârtărli dit voi", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2012 17. "Limita de existență", Editura Ars Docendi, București, 2013 18. "Podul dintre două distanțe", Editura Timpul, Iași, 2013 19. "Singurătăți și oameni", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2013 20. "Chipurile omului", Editura Vremea, București, 2014 21. "Evident, adevărul", Editura PIM, Iași, 2015 Cărți coordonate, ediții îngrijite: 01. Antologia poezie.ro, "Ultima generație, primul val", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 02. Antologia proza.ro, Editura Paralela 45, Pitesti, 2006 03. Gheorghe Mustață - "Evoluția prin asociere și edificarea organismelor", Editura Vremea, București, 2009 04. Înalt Prea Sfinția Sa Dirayr Mardichian, o jumătate de veac ca Întâistătător al Eparhiei Bisericii Armene din România și Bulgaria, Editura Zamca, București, 2010, album fotografic cuprinzând activitatea pastorală a înaltului ierarh armean 05. Kevork Hintlian - "Istoria armenilor din Țara Sfântă", Editura Zamca, București, 2010 06. Dimitrie Dan - "Armenii ortodocși din Bucovina", Editura Zamca, București, 2010 07. Gheorghe Bezviconi - "Manuc-Bei", Editura Zamca, București, 2011 08. Corneliu Zeana - "Umoristice", Editura EDO, București, 2011 09. Minas Tokatți - "Cânt de jălire asupra armenilor din țara vlahă", Editura Zamca, București, 2011 10. Grigore Goilav - "Armenii ca întemeietori de orașe în partea de răsărit a Europei", Editura Zamca, București, 2011 11. Gheorghe Hasan - "Incidențele mele cu lumea", Editura Vremea, București, 2011 12. Santa al Culaki al Todi - "Yramostea sh Tuduradzlji", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2011 13. Paul Bogdan - "Exerciții de singurătate", Editura Timpul, Iași, 2012 14. Alexandru Gica - "Introducere în istoria recentă a aromânilor", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2012 15. Corneliu Zeana - "Mistuire", Editura EDO, București, 2012 16. Alexandru Gheorghe - "Drumul românesc al armânilor", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 17. Ary Murnu - "Mărturia unei epoci : desene", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 18. "Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 19. Ion Lucian Murnu - "Inscripții pentru oamenii mei", Editura Societății Culturale Aromâne, București, 2013 20. Adrian Ioan Popovici - "Armenia - o geografie sacră", Editura Zamca, București, 2013 21. Tatevik Grigorian - "Genocidul cultural", Editura Zamca, București, 2013 22. "Grigore Gafencu și moștenirea sa", Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2013 23. „Pogromurile comise de Azerbaidjan împotriva armenilor”, 1988 – 1992. Sumqait, Kirovabad, Baku, Maragha; Dosar de presă al Revistei Nouvelles d’ Armenie, Editura Zamca, București, 2014 24. Corneliu Zeana, "Rodeo cu Pegas", Editura PIM, Iași, 2014 25. George Mihalcea, "Sacerdotul", Editura Vremea, București, 2014 26. Gheorghe Tomozei, "Misterul clepsidrei", volum facsimilat, Editura Vremea, București, 2014 În pregătire: "Ministerul groazei, demnitarii crimei", volumul al II-lea și al III-lea "Crimă și pace bună", volumul al II-lea și al III-lea Din noiembrie 1998 – membru al Uniunii Scriitorilor din România. Referințe despre volumele publicate: Mihai Ursachi, Ioan Holban, Ion Popescu, Cezar Ivănescu, Simion Bărbulescu, Corneliu Ștefanache, Șerban Alexandru, acad. Constantin Ciopraga, Nicolae Dragoș, George Țărnea, Lucian Vasiliu, George Bădărău, I.D.Sicore, Alexandru Andriescu, Alexandru Husar, Gloria Lăcătușu, Nicolae Diaconu, Valentin Tașcu, Eugen Velican, Adrian Păunescu, acad. Matilda Caragiu Marioțeanu, Ion Filipoiu, Florin Lăzărescu, Ioan Adam, Eugen Lucan, Ioan T. Morar, Bogdan Alexandru Stănescu, Aureliu Goci, Horia Gârbea, Dumitru Matală, Andrei Milca, Costin Tuchilă, Victoria Milescu, Daniel Corbu, Eugenia Țarălungă, Liviu Ioan Stoiciu, Florea Miu, Călin Cocora, Ion Bogdan Lefter, George Mihalcea, Marin Mincu, Ștefania Mincu, Radu Voinescu, Tudorel Urian, Valeria Manta Tăicuțu, Ioana Bogdan, Mircea Ghițulescu, Emilian Marcu, Marin Stoian, Paul Bogdan, Florin Chilian, Constantin Dram, Vasile Andru, Felix Nicolau, Grigore Traian Pop, Sorin Roșca, Octavian Mihalcea și alții.
În general, despre un popor se pot confecționa judecăți de valoare cel puțin discutabile, argumentul științific (imediat credibil) este respins natural de către mediul de referință – spațiu întins de manevră și de speculație intelectuală nedemonstrabilă, fie ea una ieftină sau una cu oarecare rigoare.
Poate de aici și consistența cantitativă a judecăților de acest fel, tentația acestui teren, fascinația și bucuria rostirii unor astfel de cuvinte, de cele mai multe ori păguboase prin superficialitatea celor care le produc și spontan ineficiente prin lipsa de determinare valorică a celor cărora le sunt destinate.
În fond, se urmărește mai puțin aspectul formativ, interesul imediat este sensibilizarea unor afectivități și atragerea cititorului (ascultătorului) într-o zonă de ideație care-l face vulnerabil în ceea ce se numește manipularea conștiințelor.
Omul este organic prins într-o “dragoste” față de locul său geografic și (sau) spiritual, față de mediul unde biologicul își desfășoară existența. În felul acesta, românul este determinat de spațiul românesc, de credința ortodoxă, în general, și de alte ipostasuri ale ideii de român. Găsesc că aceste patriotisme își au rostul doar înmomente care să nu fie cpăutate de cel care și le asumă și, cel mai important, ăși au rostul când intenția este una morală, istoric vorbind, iar demersul, unul eficient.
Poporul român a fost mult timp vrăjit de reprezentarea proprii imagini, comunismul trebuia să fie instituționalizat ca act eroic pe un teren plin de eroisme la un popor rezistând pe umerii eroilor. Istoria lui trebuia să fie unică (o redundață nesesizată), iar viitorul era împlinirea dogmatică întru raiul social. Poate prea mulți români au crezut acestea, pentru mulți soclul realității este iremediabil. Am un spațiu restrâns aici pentru a încerca explicitarea în efecte a acestui fapt. Îmi văd “stimații concetățeni” greșind mereu în lucrurile simple, în viața lor comună.
Am devenit un popor lipsit de vocația realității, un popor care-și legitimează din timp în timp democrația și reprezentanții, un popor cu un simț al umorului ieftin și cu un destin tragic.
Multora le-a plăcut ce se întâmpla cu țara lor de atunci (RSR), datorită “unei vieți fără bătăi de cap”, acele sfaturi ale mamelor noastre când plecăm de acasă la armată sau la școli, “să stai în banca ta!”, au funcționat îndeajuns. Puțini s-au opus, alții nu și-au pus întrebări, iar intelectualii cei mai mulți au procedat la “rezistența prin cultură”.
Comunismul a alimentat slăbiciunile celor mai puțin instruiți, iar pe unii dintre cei formați i-a întovărășit într-o ideație fabricată, susținută penibil pe vorbe și nu pe realizări în fapte, esențiale din punct de vedere istoric – tocmai acela pe care se insista violent în intenție și limbaj. Inclusiv multe dintre reacțiile patriotarde de acum le identific în rolul formativ al sistemului ideologic de partid, care nu sugera (în școală, mai ales) să-ți iubești țara, căutându-i istoria, ci îți impunea să iubești o țară care trebuia să devină comunistă… Doar în aceste judecăți induse aveai voie să iubești “țara și poporul”.
Acum are loc, din câteva pricini, dezvrăjirea românilor. După 1989, taberele s-au împărțit dramatic pentru funcționarea în liniște a ideii de stat național, care a început să fie din ce în ce mai puțin in-divizibil. Spectacolul politic, de ambele părți, este o zonă care permite multe observații. Cunoaștem toți, cred, felul în care se vorbește despre țară în România și trebuie să recunosc că acest proiect încă are un deosebit succes, iar în condiții ca acestea, permanentizate, succesul va crește întruna. Va fi unul dintre riscurile României ca stat, iar efectul, în situația actuală internațională, va fi invers intenției…
În alte spații geografice, comunitățile de acolo I-ar trimite grabnic la instituții de recuperare și nu ar mai putea să existe niciodată ca oameni politici, lideri de opinie, responsabili față de conștiințe. Le doresc acestora doar să poarte în ei, ca blestem, toată cazna emoțiilor neîmplinite ale oamenilor cărora le-au fost adresate. Câteodată, teologic vorbind, asta mai înseamnă iadul.
Luați în parte, în inima lor, românii nu mai optează cu o siguranță minimă, evenimentica este vizualizată la nivel personal. Dacă le este și acum frig și foame, iar viața le apasă sufletul, nu mai știu ce să spună, au considerații afectate (inclusiv politic), huiduie de “ziua sfântă a Întregirii”, unii regretă totul, chiar trecerea prin timp. Totuși, nu pot să fie imediat acuzați, cu spontaneitatea atât de proprie nouă. Iar strigarea”Hoții!”, dintr-o întâmplare de sens, chiar a fost obiectivă.
Majoritatea lucrurilor care există și au fost scrise mai sus sunt datorate politicienilor cărora, oricum, le merge altfel decât alegătorilor lor. Și politicienilor din RSR, și celor postcomuniști, democratic aleși, alternați la putere, în egală măsură.
Dar boala este a unui popor prea slab, naiv, petrecăreț, superficial și degrabă visător în proiectele lui și ale altora… Poporul român nu cred să mai aibă virtuți pe care să te poți baza. Un lider care să mai salveze ceva de pe aici va trebui să fie cât mai diferit de trăsăturile poporului său de acum. Dar nu se întâmplă așa, sunt aleși numai cei care seamănă prea bine…
De la funcțiile cele mai mici și până la cele care provoacă discuții, indiferent de felul lor, îi văd pe români într-o dezumanizare continuă. Sunt dușmănoși unii cu alții, solidaritățile sunt doar tactici de supraviețuire. Românul este acum lup pentru român.
A găsi tuturor acestora o justificare totală, prin ceea ce se numește “complexul condițiilor de viață” mi se pare, până la urmă, o impertinență.
Vreau un popor matur și inspirat, politicieni care să aibă puterea și acoperirea să-l certe pentru slăbiciunile pe care le are, pentru utopii și defectele lui. Cei de până acum le-au alimentat pentru voturi. E prea mult răul ca să nu poată să fie și riscuri. Parcă acest popor s-ar antrena pentru niște timpuri dramatice, parcă s-ar adapta natural unor întâmplări viitoare. Nu-mi rămâne decât să mă întreb cui folosește acum dacă eu îmi iubesc țara.
În rest, după cum s-a spus în transmisiunea de la Alba Iulia a televiziunii naționale, într-un comentariu penibil și aservit actualei puteri, la fel de cum era și înainte de 1996: ”…manifestările dedicate Unirii continuă…”
Obiectiv gorjean, nr.48, 11-17 decembrie 1999
Cum sa citezi
Marius Marian Șolea. “Dezvrăjirea românilor.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2005/04/dezvrajirea-romanilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
articolul va intra in curand si pe prima pagina.
te mai asteptam si cu alte articole.