poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2626 .



Jurnalul unei femei obsedate
proză [ ]
A doua parte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yvory ]

2007-03-15  |     | 



L-am mai întâlnit cu totul întâmplător în timpul facultății. De trei ori să fiu mai precisă. Și gustul de ciocolată a revenit un pic, apoi s-a dus de tot. Nu l-am mai simțit de atunci și nici nu mi-a mai bătut inima vreodată. Nu pentru cineva viu cel puțin. Uneori cred că sunt incapabilă sa mă îndrăgostesc și chiar am impresia că sentimentele acelea trecătoare din copilărie nu au fost exact ceea ce oamenii numesc “dragoste adevarată”. Am vrut să devin altcineva, am vrut să îmi bată inima, să simt că trăiesc, și am găsit soluția ideală. Dar nu a venit încă timpul să vorbesc despre asta.
Am avut câțiva iubiți în timpul facultății, nu mai știu exact pentru că nu am ținut la niciunul. În schimb îmi amintesc câțiva băieți care mă plăceau și tentativele lor eșuate în a-mi face curte. Ba chiar unul dintre ei își încerca, sau mai bine zis, își forța norocul cu mai multe fete.
Eram hotărâtă sa nu ies din facultate fără să cunosc plăceriile intimității cu un băiat. Primele mele trei săruturi au fost eșecuri totale. Unul m-a mușcat de buză și mi-a dat sângele. Sunt sigură că nu a fost cu intenție, dar eu sunt mai iute din fire așa că am avut grijă să-i pară rău, cu vârf și îndesat. Al doilea mă sufoca și nu puteam să respir. Credeam că are de gând să afle ce am mâncat în ziua aia și i-am spus că nu e nevoie să recurgă la astfel de metode, pot să-i povestesc. S-a supărat și nu m-a mai sunat. Iar cu al treilea a fost ca și cum aș fi pescuit un pește și mi-aș fi lipit buzele de ale lui. Un pește scos din apă se sufocă și dă repede din maxilare în încercarea disperată de a-și prelungi viața sau de a-și amâna inevitabila moarte, depinde cum privești. Un pește, pentru cei care nu au fost pescari măcar o dată în viață, trebuie precizat: nu are limba. Îmi era totuna dacă sărutam un pește sau pe el așa că îi înțeleg supărarea după ce i-am spus că nu-mi place. M-am oferit chiar să-l învăț, deși nici eu nu aveam experiență ci doar o vagă idee despre cum ar fi trebuit sa fie. Dar se părea că se suprase mai rău decât mă așteptasem pentru că mi-a aruncat o înjurătură printre dinți, mi-a spus că o sa rămân nemăritată și nu l-am mai văzut de atunci.
Așa că după aceste trei eșecuri, m-am hotărât. Am vrut să trec la faza următoare și nici eu nu mi-am dat seama când a început și când s-a terminat totul. M-am trezit dezbrăcată lângă un tip în pat. Eram puțin uimita, cred că nu-mi imaginasem eu exact cum trebuie sa fie, nu știam dacă a ieșit bine sau nu, dacă am reușit să mă fac plăcută, dacă mi-a plăcut. Totul era confuz, dar un confuz destul de plăcut. Mă simțeam mai experimentată și altfel decât prietenele mele care încă nu trecuseră prin asta. Am mai încercat de câteva ori, cu același tip și am descoperit două lucruri. În primul rând îmi plăcea din ce în ce mai mult, cu cât deveneam mai îndemanatică. Și în al doilea că nu prea îmi mai venea să schimb partenerii ca la început. Era una sa te săruți cu trei tipi diferiți într-o săptămână și alta sa te culci cu trei tipi diferiți într-o săptămână. Am rămas o perioadă la primul. Nu eram îndrăgostită de el, doar îmi plăcea s-o fac cu el, îmi plăcea să fie la dispoziția mea.
Acum, după mai bine de 10 ani de atunci, nu mai am astfel de probleme. Dacă îmi place un bărbat suficient de mult, trec la acțiune. Și nici nu vreau sa mă leg la cap cu o relație prea stransă sau de durată. De ce să-mi fie rușine să recunosc că-mi place? Este în natura noastră. Când ți-e sete, bei un pahar cu apa, când te doare ceva, iei o pastilă. Sexul este o nevoie la fel ca oricare alta. Toată lumea o face, sau cel puțin ar trebui. De ce să ne simțim rușinați când este cât se poate de firesc? De ce sa ne ascundem? Sexul e bun oricând. Pe post de somnifer, calmant pentru diverse dureri, vindecă orice fel de răceală, desfundă nasul, te ajută să scapi de kilogramele în plus și te menține în formă. Crește buna dispoziție, te face mai plăcut în societate, mai agreabil, te face sa arăți bine, să strălucești.
O partidă ar trebui să se termine întotdeauna cu un orgasm. Daca după toată străduința, tot efortul depus, nu iei premiul cel mare, atunci ai muncit în zadar. Asta nu se aplică la persoana pe care o iubești. Atunci presupun că există anumite stisfacții care compensează eșecul, dar cum eu nu am iubit pe nimeni, nu am de unde sa știu. Pentru mine orgasmul este frisca de pe un tort cu ciocolata. Trebuie sa le am pe amândouă, lucru destul de greu de obținut. Cred că aș putea să număr pe degete eșecurile avute până acum în materie de orgasm și oarecum mă simt frustrată când îmi aduc aminte de ele. Deși femeile evita în general astfel de subiecte, uneori se mai gasește câte o nefericită care spune sus și tare cât de multe eșecuri a avut și cum frișca de pe tort a gustat-o de atât de puține ori.
Îmi amintesc primul meu eșec. A fost pe la început, și în seara aia am încercat de mai multe ori. Poate nu aveam dispoziția necesară sau poate eram plictisită de rutină, dar nu-mi ieșea deloc. Bărbatul nu era deloc nepriceput și atunci am presupus automat că eu sunt de vina. Mi-am învățat lecția de la primele trei săruturi și nu am mai fost atăt de brutală și grăbită în a spune adevărul. Cu toate astea, probabil a simțit și el frustrarea mea și la rândul lui s-a simțit nefericit. Nu l-am mai văzut de atunci.
Trebuia să caut răspunsuri. De ce se întâmplase asta? Și le-am găsit într-un cuvânt atât de simplu pe care îl aplicam vieții mele fără să-mi mai dau seama: Rutină! Asta făceam toată ziua la serviciu, muncă de rutină, ca un roboțel buchiseam cifre, conturi, nimic care să-mi stărnească interesul, care sa mă facă sa mă gândesc sau sa mă pasioneze, să-mi facă inima să bată de emoție. La fel și în viața de acasă. Baie seara, duș dimineața, mic dejun, serviciu, pranz, dormit o oră după-amiaza, televizor, mail. Cumpărături sâmbăta, gătit și spălat duminica. Oricum în week-end mă plictiseam mai tare ca oricând. Rutină! Aceasta era boala de care sufeream.
Aș fi putut îndura, dar deja imi afecta viața amoroasă. Ca o plagă ce se întinde pe tot corpul și nu mai scapi de ea. Nu poți să o vindeci pe bucățele, azi o mână, mâine un picior. Nu mai era de suportat, doar că nu poți merge la farmacie să ceri un meicament pentu asta, trebuie să-l descoperi singură, să vezi ce ți se potrivește. Și într-un final am descoperit.

(Va urma)


(Textul acesta este pur fictiv, niciuna dintre intamplari nu este reala, altfel l-as fi postat la personale!)

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!