S-a înserat din nou peste încă o zi fără tine. Poate mâine va fi deja iarnă. Caut în lucrurile rămase acasă îmbrățișarea, sărutul, pașii, pe tine- întreg și îndrăgostit. La fereastră, o frunză îmi amintește că e toamnă, că este seară. În curând, va fi noapte, iar durerea de a nu-ți simți pașii, uimirea, cuvântul nespus va fi mai mare.
Iarna s-a grăbit să vină : e dincolo de fereastră, iar dincolo de fereastră e iarnă.
Prin geamul înghețat, se înalță stele albe : Măreția Cerului. Cândva, voi fi una dintre ele, o să aflu ce e libertatea. O să privesc locuri, oameni, o să îngheț. Va fi pace !