Cer...noapte

Luminile roșii se aprind, mirosuri oarbe mă cuprind, zgomote surde se sting...e noapte...ai amorțit, pleoapele-ți slujesc timide, mâinile-ți cad fără vlagă...ai apus în vâltoarea apusurilor, ai căzut în vâltoarea căderilor roșii...te-am prins în brațe, sub copacul dintre copacii mării...frunze moarte îmi amintesc de tine, de răsuflări reci ce vor raze de soare, nu de lună...atât de reci, atât de apuse...te trădează, fug la mine, iar eu...sunt cerul rece, cu stele albe, cu adieri albastre...