Uite cum ploua lumina
e lung geamatul ei
dar nu e lacrima
firicele albastre o
strabat printre astre
paralel cu gradina
din care-am coborat doi
pe tarmul inecat de noroi
Uite cum plang cerurile
albastre demult
seduse de rug
si-ngradite aiurea
linistea de langa
sta si ea sa planga
dar e dusa cu pluta
pe un mal frumos
mult mai gustos
de nemurire
Uite cum ploua cu ingeri
rapusi din inalt
de durerea cea curba
ce sta sa ne-ajunga
din urma , cu tot cu rabat
in umbra desculta
un dor ne anunta
cum ploua lumina aproape
cu lacrimi tesute in noapte !