Haideti cu totii-n padure,
Sa prindem caprioara cea minunata,
Ce visele le bantuie,
Iar mintea ne-o inalta.
S-o haituim cu frenezie,
S-o scoatem din desisul catifelei,
Sa-i tintuim privirea cea speriata,
Si sa-i rapunem cu un glont,
Plapanda gingasie.

Sa ne infruptam simturile,
Ridicand nepretuitul trofeu.
Iar cu fala nemasurata,
Sa-l purtam la ospete,
Sub privirea grea de bautura,
A tovarasilor.

Sa pornim intr-o noapte cu luna,
Pentru ca lumina complice,
Sa-i luceasca umedul botic.
Sa ne infundam in caldul intuneric,
Cu inima-n gat si ochii sticlosi.

Muzica pasilor mici,
Ne furiseaza catre alba poiana.
Sunand a vesela chemare,
Tremura usor al ei gat.

Ridic pusca cu sete neostoita,
Pentru a slobozi izbavitorul glont.
Dar aburul ochilor ei verde-albastri,
Imi inunda privirea naiva,
Si-mi picura blond venin in suflet.

Se strecoara spre mine cu miscari de sarpe,
Si mi se aseaza in brate.
Iar pusca imi scapa usor din mana,
Si, purtat de destin, ochiul tevii,
Ma saruta ametitor pe tampla.
Cufundandu-ma in somnul uitarii de sine,
Visandu-ne.