Poezie
Lolita
1 min lectură·
Mediu
Se misca usor pe strada,
Ca unda apei deranjata de o frunza obraznica.
Aerul se da grabnic la o parte
Cand ii simte parfumul,
Iar pamantul ofteaza resemnat
Dupa sarutul pasilor ei.
Insusi soarele,
Isi mascheaza invidia,
Sub lumina obosita a lunii.
Nu privi dupa ea, copile
Cu privirea speriata
Si plina de fiorul necunoscutului.
Zborul sperantei tale,
Se va frange brusc sub coltii de sarpe
A privirii ei albastre.
Nu pasi spre ea, barbate
Zambitor si sigur pe forta
Armelor tale.
Aparenta ei slabiciune,
A ars multe Troi,
Ingropate fumegand
De nepasatoarea istorie.
Stapaneste-ti bataile inimii, batrane
Pornite sub aparitia intepatoare
A unei amintiri de mult uitate.
Flacara cea verde,
Nu mai infloreste,
Sub gheata iernii carunte.
Nu ruga timpul,
Sa omoare clipa cea grabita,
Pentru nebunia ta.
Unduirea nevinovata,
A parului ei visator,
Iti va mangaia privirea nesatula,
Si maine, la aceeasi ora.
001.788
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Octavian Folea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Octavian Folea. “Lolita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-folea/poezie/33590/lolitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.