Nu-mi mai aduci flori de liliac
Nici zambetele tale inflorite,
Caci primavara noastra care incepe
E trista ca o toamna pe sfarsite.

Ma urmaresti ca pasarea de prada
Ma iscodesti cu ochii reci si rai,
Si uiti ca daca-s urma pe zapada
Noroiul e lasat de pasii tai.

De catva timp in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat,
Si-atat de trist ca nu mai stiu anume
De` l-am trait ori l-am visat.

Azi mi-ai venit cu ochii calzi si buni
Si nu te-am intrebat de unde vii,
Pe floare de pe margine de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine.

Azi imi vorbesti de luna si de stele
Ai glasul bland si ochii de ispita,
Dar porti in suflet vesnic incoltita
Samanta aspra-a suferintei mele.

Ce demoni mi te-au scos in drum
De-ar vrea viata azi sa ma dezlege,
Si raul ei sa mi-l deschida-acum
Tot iadul nostru dulce l-as alege.

Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Impartita pe vant otrava-i fina,
Ca nu-s albine numai pentru-o floare
Nici flori pentru o singura albina.

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire,
Un suflet greu de ura si iubire
Banuitor si trist si-nfrigurat.