dacă zările vor fi îndepărtare
-ecoul meu articulând un scâncet insinuant
la primul cuvânt;

să nu-i răspundeți nimic ce i-ar aduce surâsul,
dacă cu vremea va pierde adevăratul rost al lui,
va plânge,
fața lui va prinde conturul unui rânjet
iar voi veți crede că-i încă surâs,
dacă îl veți iubi în taină,
el vă v-a urî în taină.

feriți-l de brațe care odată și-odată
ar trebui să-l slăbească,l-ați lăsa singur.
și dacă va fi singur ,totuși;
învățați-l primele cuvinte:
'vreau să știu ceva,tot ce-i frumos,...despre tine'

nu-l obișnuiți să spună "te iubesc"
-nu v-ați întrebat de ce mai schițăm îngerii cu aripi
când știm bine că numai păsările au nevoie de ele
pentru a se înălța?...

nu-i arătați fericirea
dacă clipe dureroase calcificate scheletic inimii
nu i-au umplut sângele cu fiecare bătaie,
veți primi de la el suferința-
ca pe un dar.