o vară cu hanna schmitz
cred că mă înșela cu băieții mai virgini, pielea ei era marea din capul lor prin care colcăiau meduzele lipindu-li-se de creier. însă ea ura glodul în toate înțelesurile lui, mâna chiar firavă
la iarnă, primii fulgi o să cadă din palmele tale
dacă zborul e mai frumos fără conștiință dimineața mă amprentez pe o masă din oțel inoxidabil la amiază scriu un vers cu păsări de cristal pe fundul apei seara-i o cameră mică cu scaun
trivial
trebuia să-mi acopere ochiul crud chiar în sala de nașteri, visul mângâia o viață cu căluș în gură. am privit-o ca pe carnea tăiată la boc aș fi dat în ea cu o cârpă din oricare
strigăt târziu
când picurii de rouă in primăvara ta se nasc și zeii vor să devină păgâni oare-i adevărat,oare sa-ntâmplat că mă vei fi așteptat ca un pârâiaș in soare licărind când eu eram incă
*TU...?
*TU...? **Cineva a aprins câmpul la-nceput de primăvară *Ne vom lepăda reciproca rugină,pieiile șarpelui rănit până și de cele mai firave frunze **Să tăinuim
Mă bântuie iubirea acasă
O TU ,Pasăre Măiastră ! ți-amintești piciorul prins în caseta pentru murături de la geam ? tocmai ieșise pe balcon chiriașul sufletului meu. L-am dat afară însă fără să-i pot reproșa
nedaruite
dacă zările vor fi îndepărtare -ecoul meu articulând un scâncet insinuant la primul cuvânt; să nu-i răspundeți nimic ce i-ar aduce surâsul, dacă cu vremea va pierde adevăratul rost al lui, va
...
Un copac cu vuiet de mări a facut un pescar dintr-o frunză In năvoade un soare să prindă, Un soare ce plutea peste câmpuri de brumă. O mare cu vuiet de copaci a facut dintr-un pescar o
