ei

îmbrăcați în credințe
călare pe-o iluzie
tot încercând mersul pe apă
ei
cei mai puțini dintre dumnezei
au murit înecați

inspirând ispite
expirând mândrie
tot încercând să respire virtute
ei
cei mai mici dintre dumnezei
au murit sufocați

mestecând cuvinte de taină
înghițind în sec ritual
tot încercând să guste adevărul
ei
cei mai slabi dintre dumnezei
au murit otrăviți

legând sârme la gânduri
scufundând idee în baia de electroliză
tot încercând să producă creație
ei
cei mai proști dintre dumnezei
au murit electrocutați

nefăcând nimic pentru viitor
urmându-și destinul fatal
totuși sperând să trăiască veșnic
ei
toți ceilalți dumnezei
au murit de moarte bună

să nu credeți
că am rămas singur
sunt una cu dumnezeul meu
care mă lasă să merg pe apă
mă silește să respir virtute
îmi dă să gust adevărul
mă ajută să produc creație
îmi promite viața veșnică
îmi alungă frica de lumea cealaltă
unde cu siguranță voi fi singur