Gabriel MOROSANU

anunț ce-am cerut eu și ce-am primit mi s-a livrat una bucată viață fără instrucțiuni de folosire ce dracu’ să fac cu ea mă plictisesc de moarte la figurat vorbind mă duc s-o

mesaj către oamenii care au fost reîncarnați-vă naibii odată în ce o fi animal sau om planeta are nevoie de carne către oamenii care sunt urcați-vă pe cel mai înalt munte și de-acolo dați

prin paradis mai deunăzi am dat repede o fugă până-n lumea de apoi așa să văd ce mai e nou nimic nu s-a schimbat dumnezeu ne așteaptă să venim cu mașina de tuns iarbă cu mașina de turnat

zborul încă de când m-am născut mi-a plăcut să zbor dar nu ca o pasăre clipă din viața cerului încă de când am venit pe lume mi-a plăcut zborul dar nu ca un fluture moment din viața

ultimul dragii mei de bună voie silit de împrejurări m-am înrolat în armata voastră puteți acum să spălați pe jos cu părul meu să vă scobiți în nas cu degetele mele să vă roadeți unghiile cu

indândatit auzind vorbind dorind urmărind cerșind primind mirosind pipăind simțind fericind trăind iubind văzând alergând zburdând căzând sângerând plângând ridicând vindecând

violul mai deunăzi pășind neatent pe un geamăt am scăpat pe jos două-trei gânduri și o idee aplecându-mă să le ridic mi-am expus oarecum indecent voința aceasta a fost violată în

șomer ani de-a rândul am muncit în fabrica omului am băut ș-am mâncat am cântat ș-am dansat am iubit ș-am urât crezându-mă în putere ani de-a rândul am trudit pe moșia diavolului am

furtuna lumea indiferentă îmi plouă picături mari de durere înecându-mi aripile sufocându-le portanța ce urma să mă ridice la ceruri zac neputincios într-o baltă de suferință omul iubit

ei îmbrăcați în credințe călare pe-o iluzie tot încercând mersul pe apă ei cei mai puțini dintre dumnezei au murit înecați inspirând ispite expirând mândrie tot încercând să respire

ele gonesc ele orele ele minutele dispar ele secundele ele visele dimineața pleacă ele cuvintele ele literele rămân ele inițialele ele visele ziua răbufnesc ele dorințele ele

voi profund impresionat mă înclin în fața voastră tuturor acelora care ați ales să existați odată cu mine căci de aceea am dorit să mă nasc ca să mă vedeți așa cum sunt căci de aceea

noi într-un univers din ce în ce mai strâmt deși aflat în plină expansiune există un pronume personal care are timpul prezent restul lumii nu are importanță a trăit deja sau urmează să

el chiar nu știu ce-o fi în capul meu și de ce-mi doresc așa de mult să fac din eu un el măcar un nume pe-o cruce dacă nu un nume de stradă măcar un nume de ghimpe dacă nu un nume de

ea ea era frumoasă doar pentru mine ș-a trebuit atunci s-o desenez ea era veselă doar cu mine ș-a trebuit atunci să cânt ea era deșteaptă doar prin mine ș-a trebuit atunci să fie

tu poți bate la porțile noastre poți bate la poarta mea voi fi mereu acolo spunându-ți sunt prea egoist ca să-ți deschid poarta îți voi deschide însă porțile chiar de n-ai fi tu sau numai

eu nu există dumnezeu dincolo de moarte sunt doar eu aveți grijă ce faceți cu viețile voastre ce-mi faceți cu viețile voastre căci dacă mă supăr s-ar putea să nu mai mor