Ma ineci cu picaturi repezi in valuri cu iz de hellas dulce.
Te infrupti din al meu miros de gorun, nestiutor de multe.
Imi bantui sufletul si-mi rapesti linistea suflarii, reprosand mereu amintirea durerii.
Poate vei primi in dar de pasti o tava, cu oua rosii si sufletul meu ca sufleu, inecat in mirodenii asezate in rambleu.
Poate vei fi satisfacut, stiind ca m-am retras in abis de intuneric ca sa-ti recapti tu, luminozitatea chipului, candva pierduta intr-un accelerat supraaglomerat.
Nu esti fericit stiind ca m-am supus?
Asemeni oracolului, imbratisez raceala ploii de toamna si plang dupa o pereche de ochi de ametist ce par a se sterge din mintea mea…
Sper doar ca invierea unei clipe demult apuse sa fie mereu reincalzite intr-o temnita bine pazita… Cateva pastile de lecitina si totul va fi bine…