Pe vremuri, poeții erau foarte bine plătiți
Zise poetul Grigore.
Eu, de exemplu, câștigam opt mii de dolari pe lună, netto
Ceea ce brutto era vreo treișpe mii.
Dar banii se duceau: o mie chiria,
Cinci sute pe asigurări
Trei mii alcoolul
Vreo două sute pe țigări
Restaurante – șase sute
Și alte șase sute la femei
O mie patru sute pe nimicuri...
Să calculăm… vreo șapte sute-mi rămâneau
I-am pus deoparte și-n trei ani mi-am luat un Opel
A, și-am fost în vacanță în Egipt;
Acum câștig doar patru mii jumate
Și banii nu-mi ajung de nici un fel...
Îl ascultam cu jumătate de ureche
Cu restul ascultam cum bate vântul
El tot vorbea, și noaptea se-adâncea
Și cifrele mi se-așezaseră pe pleoape
Îngreunându-le exagerat de mult.
Merg să mă culc, am zis și am plecat,
Lăsându-l pe poet să calculeze
Cam cât îl costă viața
Și să plătească eventual
Și partea mea de consumație.