Iubita mea, ascultă al meu ropot
Din fiecare gând al tău avar,
Uitarea ta, cu gustul de amar,
Mă risipește în bătăi de clopot.

Femeie, de am să te pierd și-acum,
Iubirea, jur că am s-o ard în ură,
Săratul gust ți-l voi zidi pe gură,
Și-n drumul tau va fi doar scrum.

Și când te vei întoarce din cenușă,
Având pe-obrajii albi cărări de sare,
Eu fruntea să-ți sărut cu-a mea iertare,
Curată, să-mi treci pragul de la ușă.