Te-am căutat si-n viețile trecute
Dar peste tine incă nu am dat,
În marea adâncă și în albul munte,
În fire de nisip cu gust sărat.

În nori sau sub pământul afânat,
În rugi păgâne si blesteme sfinte,
Prin sunete de bucium te-am chemat,
Să-ți simt lumina rece si fierbinte.

Și dacă un grăunte de nisip ai fi,
Viclean ascunsă de tăcerea mării,
Din milioane, pe un mal eu te-aș găsi,
În doi, sa devenim o stâncă a iertării.

Cu rădăcinile adânc înfipte în pământ,
Să ne hrănim cu mila și iertarea humei,
Să fim în dragoste eternă, locul sfânt,
Așa-mplinesc din cer dorința mumei.