Eu sunt aici din vremuri infinite,
În casa mea-i sădit etern Olimpul,
Aici nu bântuie în riduri timpul,
Eu n-am nici prunci dar nici părinte,
Și nici suspine-ncărunțite.

Printre planete rătăcesc șăgalnic,
Cu ochii blânzi și-un pic de teamă,
Să nu mă bage muritoarea viață-n seamă,
Nu vreau să schimb destinul ei zadarnic
Și deseori obraznic.

Și plictisit, fac bulgări albi din nori
Și îi arunc, să cadă la-ntâmplare,
În picături de ploi, pe-a fetelor cărare,
Sub pașii lor, tânguitor să crească flori,
În curcubeie de culori.

Privirea-n sus de-o vor urca, întrebătoare,
Să-ncerce să pătrundă nepătrunsul,
În picătura ploii vor găsi răspunsul,
În ea in fiecare stea ce-i calatoare,
Și-n fiecare floare.