Mi-ai spus că sunt adevărat bărbat,
Că sunt în inimă și sânge, pur, curat,
Mi-ai spus că locul meu nu-i pe pământ
Ci printre stele, doar să-mi iau avânt,
Și-aici eu sunt.

Te-am ascultat și ceru-n mâini l-am prins,
L-am scuturat să fie doar al meu cuprins,
De-aici de sus, îl stăpânesc în voia mea,
De nimeni nu mă tem, cât am iubirea ta
Și Dumnezeu mă vrea.

Tu ești femeia universului, aripi mi-ai dat,
Te-ai aplecat și-n versul meu mereu sărat,
Ai pus dorința ta de-a mă iubi pe mine,
Cu versul meu m-am rătăcit etern în tine,
Cât Dumnezeu m-o ține.

Acum, când norii îngâmfați, picioarele îmi spală
Și luna-mi face tron în poala ei, cu fală,
Eu am o singură, o singură dorință Doamne,
Să-i beau sărutul, s-o respir, de ea mi-e foame,
Așează-mi-o în palme.

Și dacă n-ai să poți, spunând că sunt prea sus,
Am să cobor pe raza soarelui într-un apus,
Pe poarta sa să-i intru într-o seară-n casă,
S-o iau în brațe Doamne, și s-o cer mireasă,
Ia-mi nemurirea și ne lasă.