Iar m-am certat cu luna, mama mea, din altă galaxie a purtat,
O fată de-mpărat cu zestre mare, deșteaptă și bogată, ca soție,
Mi-a spus că e frumoasă și era, avea un chip armonios scluptat,
Doar că surâsul ei m-a înghețat și milă îmi cerea de ea să-mi fie.

Avea un corp, părea crescut în gheața rece, de o tristă mamă,
Ce n-a gustat suspinul și nici parfumul lacrimei miloase,
Inima, fulg de nea, nu va simți în rugăciunea sa păgână,
Căldura dorințelor ce ard și zvârcolesc în mine, pătimașe.

O rază am furat și pe pământ am coborât încă-nghețat de ea,
Nu poate dorința mamei mele să îmi ucidă visul meu ascuns,
Vreau dureros sărutul să-mi potolească frica cu gura sa,
Și-n duioșia mea, să-mi simtă lacrima și gustul ei supus.

Acum sunt liber, încerc frigul să-l sting cu ochii minții,
Alunecă pe buze încă, fiorul lacrimei cu gustul mării,
Am să găsesc vreodată deschisă poarta dorinții,
Un suflet să-mi dea inima, în palme să îi simt bujorii.