Mi-am pus în gând ce-aș vrea în pat, la masă
Și-am condamnat deja, în avansul morții;
O rupere de rădăcină, o sacrificare sorții
Și altuia i-am luat ce-avea... frumoasă.

Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentință
În lumea nașterii precare; e un fir
De pensulă-n tabloul firilor, pictat dorință...
La rându-i se trecând ca o privire de-un Zefir.

Ce ideal ar fi ca-n egoista hotărâre
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecția să treacă dincolo de aparent; că o omorâre
E-n spatele la tot... Doar un sacrificat etern!
31.03.2012