Prietenia e o lacrimă.

Culoarea ei e culoarea vieții.
Urmele ei pe obrajii noștri:
cele mai frumoase cuvinte purtate prin timp printre semeni.

Îndrăgostiții sorb dragostea
în același ritm,
din paharul de lacrimi născute de sufletul fiecăruia.

Cea mai frumoasă ploaie,
pe care o ascultăm în liniștea dimineților anilor noștri,
nivelând și umplând golurile neîncrederii,
e ploaia de lacrimi.

...

Sunt lacrimi menite să ningă,
sunt lacrimi menite să piardă,
sunt lacrimi ce alții le fură
sortind paharul de lacrimi să ardă.

Și focul, nu-l stinge nici ura,
nici crima...
și totuși mai cade, prin lume o ploaie de lacrimi,
sfăr'mând baricade,
prin noi peste toate...