Poezii

Prietenia e o lacrimă. Culoarea ei e culoarea vieții. Urmele ei pe obrajii noștri: cele mai frumoase cuvinte purtate prin timp printre semeni. Îndrăgostiții sorb dragostea în același

Am fost undeva la sfârșit... Și-acolo... când îmi era altfel, păream că zbor pe coridoarele golite și am aflat cumva că eu sunt *el*. Mă crezi, sau nu, am combinat trăirea cu visul... și

Calatoresc intr-un vagon pierdut pe sine, Calatoresc fara un tel anume, Afara ploua, ploua rar si greu, Trenul alearga si in tren sunt eu. Privesc prin geamul viu a vietii ploaie, Ascult si