Supărat măgaru-o dată,
Întrebă un cal de curse;
--Auzi frate las-o baltă,
Cine-i ăla de te aduse /
Să manînci din fînul meu,
Tu cel ce nu faci nimic,
Căci de e un Dumnezeu,
Zău de nu e foarte mic.
Calul supărat vezi foarte,
I-a răspuns cam înțepat;
--În primul rînd nu-ti sînt frate,
Uităte eu sînt curat,
Am poctoave curățate,
Tu și acum ești descălțat.
Cît privește fînul; minți,
Nu-i al tău .Epentru mine,
Să-mi păstrez frumoșii dinți,
Tu ai carii. O rușine.
Cît privește omul care,
M-a adus; Vai! e stăpînul,
El î-mi dă deacum mîncare,
Vezi deci căal meu e fînul.
--Auzi vere! Alta-i treaba,
Dacă-ți spun o să faci plici,
Mîine-i tîrg deci nu degeaba
Te-a adus să dormi aici.
--Nu-nțeleg! De ce faci mutră?
Bă urît cu urechi lungi,
Am concursuri cam o sută,
Tu nicicînd n-ai să ajungi!
--Poate. Poate ai o sută,
Cîștigate însă...două,
Și deatunci e vreme multă,
Ei! Măculc.Afară plouă.
Deci tu pleci. Mai rămîn trei,
Eu nu mă mai socotesc,
O săi vîndă și pe ei,
Pe mine nu ...Eu muncesc.