poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5430 .



Trebuie să așteptăm fără să așteptăm
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Matei_Calinescu ]

2011-01-07  |     |  Înscris în bibliotecă de Ecaterina Ștefan



Îmi închipui tot felul de lucruri când cineva tace îndelung,
când nu răspunde la o întrebare ca și când n-ar fi auzit-o,
când schimbă vorba, când nu răspunde la o scrisoare
ca și când n-ar fi primit-o, când tace virtual în lumea virtuală
a mesajelor electronice. Îmi închipui tot felul de lucruri:
supărări, reproșuri, păreri nedeclarate, amânate, greu de pus în cuvinte,
o indiferență care mă doare, o neglijență care mă înfurie, sau
cine știe ce întâmplare nefericită care mă îngrijorează,
o suferință, o boală de care n-am cum să știu, pe care
mi-o imaginez abstract, pentru câteva clipe, după care
incertitudinea revine - poate c-am spus ce nu trebuia spus,
poate că spusele mele au redeschis o rană veche sau nouă, nebănuită,
poate că așteptarea mea nerăbdătoare, anxioasă chiar, e absurdă,
poate că ar trebui să am răbdare - o răbdare netulburată și
să uit să aștept - deși eu aștept mereu ceva, totul, deși eu,
nu știu de ce, sunt o ființă făcută din așteptare - din așteptări mici și mari,
din așteptări imense care nu se vor sfârși niciodată - și din
nerăbdare care, îmi dau seama, e păcatul ce curge prin sângele meu,
împiedicându-mă să fiu ceea ce aș putea fi.
El a fost pentru mine marea lecție vie pe care n-am învățat-o,
sau am învățat-o prea târziu.
Am vrut totdeauna să înțeleg tăcerile lui, să mă strecor în mintea lui,
s-o citesc, fie și ca pe un manuscris greu de descifrat - dar nu,
tăerile lui erau prea îngerești ca să fie înțelese
de un om cu imaginația minciunii ca mine, cu imaginația prefăcătoriei,
a aluziilor neadevărate, a pistelor false, a sincerităților distructive,
a adevărurilor care se vor luate drept minciună,
a minciunilor adevărate, a duplicităților, a ascunzișurilor suferinței,
a sofismelor de conștiință, a mândriilor rănite și a tristeților jucate teatral
și, astfel, anulate. tăcerile lui erau prea îngerești pentru mintea mea
poluată de bănuieli, presupuneri, ipoteze întortocheate, subtilități psihologice
care-și greșesc totdeauna ținta. Am vrut să înțeleg tăcerile lui,
pe care ar fi trebuit să le respect, neînțelegându-le.
Lecția lui, pe care am învățat-o prea târziu, e aceasta:
trebuie să îngenunchem în fața a ceea ce nu putem înțelege cu nici un chip.
Trebuie să așteptăm fără să așteptăm. trebuie să fim blânzi...
Să nu ne așteptăm la nimic...

9 septembrie 2003

(din volumul de poezii "Tu: elegii și invenții", Polirom 2004)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!