Stelele pe Înaltul Cer,diamante și safire,
printre ele șade mândru Luceafăr-ul ca un mire.
Chipeș și strălucitor și din neam de colb Astral,
unicu-l din Univers,care nu are rival.

E indrăgostit iar Prințul!Fata e o zână bună,
are straiele din aur,ea este eterna Lună.
Soarele-i gelos,e foc,raze aruncă,hăt departe!
L-ar topi el pe Luceafăr,dar e protejat de noapte.

Norii și ei supărați,peste Boltă au tras cortina,
aduc vânt și întuneric,Cerului ia stins lumina.
Pământul e fericit,când Norii negri se înfoaie,
că îl spală de păcate,picuri mari și reci de ploaie.

El Luceafăr-ul e mândru,de-a lui Mamă neagră noapte,
că il ține ascuns de Soare și il va feri de moarte.
Soarele e Astrul zilei,nu poate trăii cu ura!
Pentru el este mai bine sa iubească doar Natura.