Strabatand atata drum,
Avand un pix si-o foaie.
Mergeam si scriam pe drum,
Gandindu-ma la ploaie.
Aceasta poezie scaldata-n lacrimi
Si sudori de ploaie, patand.
O parte din poezie pluteste pe
Raul lacrimilor mele,
Limpede si grele.
Mai am doar o bucata,
Si aceasta descifrata:


As putea sa trag de-o stea
Pana-n fereastra ta.
N-as putea uita de tine,
Niciodata draga mea.
As muta muntii din loc,
Apelor le-as da foc.
Stiu, pare a fi un joc,
Dar nu-i...
De mi-ai cere acum sa-ti fac
Din luna, medalion curat,
La gatul tau sa stea purtat,
Nicicand nu te-as refuza.
Doreste-ti orice vrei,
Cere-mi ce vrei, dar
Gandul de la tine nu mi-l voi lua!
Te visez in negura noptii,
Amintiri se duc...
Un zambet amar,
Un suflet fugar.
Ne-am urcat amandoi pe-o stea, plutind,
Lumea toata se mira, gandind,
Ca noi nu ne mai aflam in ea.
Plutind pe stea, priveam
Luna cum se scurgea pe geana unui nor.
Vantul puternic, crapa norii
Si gandurile pierdute-n noroi.
Stele batrane, cu riduri se sting,
Iar eu gandul spre tine-l aprind.
Nimeni nu ne vedea stand pe aceea stea,
Tinandu-ti palma ta-n mana mea.
Dar, cineva a indraznit si ne-a privit,
Zana noptii ne-a vazut si ne-a zambit.
Asteptand, calcand pe nori,
Soarele iesind in zori.