De ce plange culoarea ce te naste
in ritm de ploaie arzand, e romanta
sau umbra mamei cazuta-n genunchi,
de ce ai taiat spatiul dintre noi
cu dorul diminetii topita-n florile tale,
ai nevoie de curgere, nu-ti ajung
vietile disecate-n palma iubirii
sau inaltarile tale au pulsul
ultimei aripi zbatand melancolie,
de ce raza care ne doare e fulger
cazut dintre visele noastre noi,
acelea in care ne-am privit viitorul
asternut peste lespedea cerului ?

De curand am vazut pe chipul tau
umbra unui inger, parea copil aplecat
ca o ramura de nuferi peste lume
si, asa cum albastrul inimii sale
picta cerurile, asa se picta in tine
simfonia ce cheama iubitii la dans .

De ce danseaza ritmurile in preajma ta, iubito ?
intrebarea se pierde ca o linie lunga
in prelungirea inimii universului
si acela inecat demult in farmecul tau .