te-am văzut
și nu am putut să te strig
țărâna amintirilor mi-a înfundat cuvintele.
te-am văzut
și ca și când te-aș urî
n-am vrut să te mai văd
și am înțeles că te iubesc.
te-am văzut
și m-am oprit in ploaia de pași și sudoare și ură
și te-am strigat cu tot sufletul,
te-am strigat din tot gândul,
te-am strigat fără cuvinte.
ideea a devenit furtună
și lipsa tunet
dorința viscol
și nevoia cutremur
și te-am strigat
din tot sufletul
cu tot gandul.
totuși.......
sunt prea gol de tine
dacă tu nu te-ai auzit din mine strigând.
nu te iubesc destul
dacă nu te vezi în mine când te strig,
dacă ochii mei încă nu duc spre sufletul tău
și eu mai pot fi fără tine...
nu te iubesc destul
daca lumea încă mă mai strigă pe numele meu
și pe piept incă nu mi-au crescut
ochii tăi negri.
nu merit să te iubesc daca lipsa ta nu inseamnă sfârșitul meu...