Mediu
Mă dor aripile fantomă.
Sunt oameni care își simt
Membrele amputate.
Reumatic astm printre pene
Ma dor aripile fantomă.
Ciont
Cu spatele gol
Cu urme depline
Si plin de lipsa lor
Aripile fantomă incă mai dor.
Ma dor in firimituri intregi, despuiate
Aripile astea niciodată toate
Palmele goale caută fruntea
Penele moarte zboară aiurea
Celofanul se scurge apatic pe coate
Toate sunt vii
Și Totul sunt toate
Sunt oameni care iși simt membrele amputate.
Mă doare locul în care imi crescuseși tu
Amputată duminică de rapidul 795
Cazută uscată pe peron
Te zbăteai ca o râmă cangrenoasă neregenerabilă.
Mă dor aripile fantomă
din fantoma geamănului uterin
Dizolvat în mine.
Mere, struguri, fiere
Subliminal pere in toate gurile
Fară legatură
Mă doare caria amputată
A rimei găsite
Apoi dislocată.
De frica să tac
Și plac, pentru formă
Ameninț
Toți avem aripi fantomă!
001.512
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- stoian marian-victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
stoian marian-victor. “Geamănul fantomă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stoian-marian-victor/poezie/1777296/geamanul-fantomaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.