Oare chiar nu se poate?! M-am cam săturat să fac compromisuri la tot pasul, să mă schimb mințindu-mă că de fapt evoluez.... Ei bine nu cred! Nu cred că schimbarea înseamnă evoluție, nu întotdeauna. Mă ucide să văd cum renunțăm încet, încet la crezurile noastre, la visele noastre...mă ucide să văd cât de nepăsători devenim față de propria noastră persoană! Nu, nu voi prefera niciodată siguranța financiară! Poate că nu avem dovezi ca sufletul rezistă intr-o manieră sau alta și după moartea fizică, insă cu siguranță e mai probabil să reziste el decât biata hârtie cu așa zisă valoare din portofel pentru care tocmai ai pierdut primii pași din viață ai copilului tău, ultima clipă din viața bunicului, dulceața unei povești de dragoste ca-n filme, prietena din copilărie... și mai ales visul acela, îl mai știi?! Visul acela de a munta munții din loc pentru ceva în care crezi cu adevărat! Ah, chiar așa, mai ții minte cît de ușor era să crezi cu adevărat?
- va urma -