* * *
de Vlad Pâslaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Femeie de piatră,
Femeie de frunză,
nedespărțit ca o pâine,
sufletu-ți plânge,
și râde, și tace
ca țarina-n sânge.
Femeie de piatră,
Femeie de frunză,
se-mparte bărbatu-n
idei și țărâne,
`ți frământă lumina
spre ziua de mâine.
Femeie de piatră-
bătrână lumină,
Femeie de frunză-
împarte-mă-n tine,
Femeie-lumină,
întoarce-mă-n pâine,
desparte-mă-n tine
în aripi de frunză,
ce zbor spre țărâne
ca lacrima sfântă
desprinsă-n lumină.
oct. 1985