Introversiune
de Vlad Pâslaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Întors cu gându-n mine,
cioplesc în timp păcatul
de-a nu muri în nimeni
făr-să mă nasc vreodată.
Nu trec prin timp și toamnă,
n-adun zăpezi, nici flori,
dau timpului pomană
și tac de mii de ori.
Mă duc torent la vale
în liniști de puhoi,
chiar dacă-s flori pe maluri,
chiar dacă plec din voi.
Mă simt mai greu ca pâinea,
ca vinul nebăut,
de crește-n mine vina
și chiar de n-a crescut.
E-o liniște ce strigă
din primul început,
când zămislit păcatu-n sânge
se face lut durut.
Mai e o scânteiere
ca-n steaua ce se naște,
dar vine nu spre mine-
lumina arsă pleacă.
mart. 1985
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad Pâslaru
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad Pâslaru. “Introversiune.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/vlad-paslaru/poezie/introversiuneIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.