Dezghețarea cuvântului
de Vlad Pâslaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Azi e joi
și-mi plâng strămoșii-
zi de tihnă-n zodii vechi-
când din viața ce-am avut-o
tot mai mult
în ieri mă trec.
Azi e seară, ca și mâine,
vor cânta arome-n flori,
dar nu sunt nici azi cu mine
ochii tăi ce mă tot dor.
Cerul roșu mă sugrumă:
trece maica prin copii-
vino-n floare de cireș,
vino, tristo,
dacă ești!...
Nu lăsa cuvântul-tată
Să s-așeze pe genune
Unde stelele nu cântă,
Și unde soarele n-apune.
Tu răspunde-i la chemare
Cu tăcerea care strigă,
Cosmosul să se-nfioare
De cuvântul fără nume!
aug.1983