A fost ca o ușă închisă Grădina de frig. Ferice de cei rămași pe malul celălalt Corăbii îi așteptau Și mâna lui întinsă peste timp Ca o

adulterul pământului frunza de măslin căzută pe ape zidul meu zidul meu lasă-mi sângele să-mi curgă-n ilumină n-am semne nici diferență tu zici

Plec urechea peste șoaptele morților la cumpăna ispitelor tari Plec urechea peste șoaptele morților. Þarina legea aprinde. Din cenușa

Vădindu-te, te-ascunzi mai bine Nu stai în clipă nici în sine Ești înainte de-a fi fost În spornic și mirabil rost Te chem să fii, să mă

În grădina mea de piatră Scade vama, focu-n vatră Numai amintirea trece Șarpe-ascuns în pacea rece Noapte noapte de departe Ce-mi pui în