Dans euforic
de Violeta Zamfirescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Au poame crude toți prunii, gutuii,
Cerul dezlănțuie alt curcubeu.
Și n-aud cum nucii bat - amăruii -
Frunză tomnatecă-n sângele meu.
Beau soare mult, mi se clatină mersul.
Râd și mă cațăr cu fânul pe clăi.
Sună zefirul în mine neștersul
Imn pentru flacăra ochilor tăi.
Crengile tinere pasc și ascultă,
Umbra e fată morgană ce piere,
Trece câmpia prin dragoste multă.
Sufletu-mi bate și-n pietre stinghere.
Ești nebunie, dragoste nouă,
Suflet fragil, veșnicie subțire.
Tot geamul cerului îl șterg de rouă,
Poate mi-e dat să mă pierd din iubire.