Rezonanță
de Vasko Popa(2006)
1 min lectură
Mediu
Camera goală începe să mârâie.
Mă retrag în propria-mi piele.
Tavanul începe să chelălăie.
Îi arunc și lui un os.
Colțurile încep să hămăie.
Le-arunc și lor un os.
Podeaua începe să mârâie.
I-arunc și ei un os.
Un perete începe să latre.
Î-arunc și lui un os.
Și-al doilea, și-al treilea, și-al patrulea -
încep să latre.
Fiecăruia i-arunc un os.
Camera goală începe să urle.
Gol eu însumi
făr de niciun os
mă înmulțesc într-un ecou
el urletului
și răsun, răsun,
răsun.