Cum s-a trecut, plapanda, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar isi plange stralucirea Uitata-n coltul mesei, unde

O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine, E un sicriu tăiat din lespezi reci, Unde poetul cu-ale sale taine Se-nchide singur pentru veci de

Suflete,-n fața ta-ngenunchi: Urci din lut coloana gânditoare, Mii de rădăcini și-un singur trunchi Pentru-a lumii sevă călătoare. Tu, ce-ți