Soarele intră În eclipsă totală La miezul zilei – Păsările din curte Se grăbesc spre cotețe O vâlvătaie Pe coamele norilor Și cad

Pădure arsă mâini întinse spre ceruri imploră milă – în crângul de-alăturea turtureaua-și face cuib Încercați vă rog la mielul cu

Ciocănitoarea pe stâlpul de telegraf: cheamă oficiul Doi pepeni galbeni la sfat cu lubenița – prețul la zahăr Un cocoș

Floarea soarelui Se prosternează melancolică să nu bănuiască soarele că-l soarbe din ochi. Bătrânul tei Întreabă și nimeni nu-i

Papirusuri Rupestre visuri Învelite-n uitare sfidează gândul. Obsesii Răstignitele gânduri caută bocitoare să poată muri. Vârsta

Scut Obloane de cedru mi-am făcut la fereastră să nu văd veacul. Epave Umbre uitate la hotarul cu strălucirea roagă-ntunericul să le

Iscoade Se topesc în uitare de nimenea plânse învinețitele umbre. Linii Potecă de hârtie singură în cimitirul cu

O vijelie – păpădia a rămas doar amintire În balconul meu – greierele nu știe că ninge de ieri Cântă cu fală pe

Răspuns la scrisoarea părinților Voi veni negreșit – e-atâta secetă în zodia mea... Nu vă obosiți cu pregătiri în casă mă odihnesc foarte bine în

Nostagică Puț de lângă drum scrie-mi chiar acum, să-mi spui cine bea din vigoarea ta gândul să-i rămână limpede fântână? vara, plin când ești, cu

Nechibzuință Fără-mpărtășanie păcate surde singure se-nhumează. Senilitate Urme rătăcite așteaptă să sosească a treia zi după

Dor Pasăre în deșert caută oazele să-și astâmpere setea. Deznădejde Speranțe zdrențuite suspinând pe clopotul

Decepții Desene mute de timp decolorate în neodihnă. Zădărnicie Zdrențuitele visuri pe o panoplie de ceară se tânguie

Așteptare Urme în ceață așteaptă vântul să le spele de spaimă. Liniște La casa părintească modele de cer se desenează și

Copilărie Povești cu sânziene la marginea crângului ne sărută pe glezne. Stele(I) Litere pe boltă murmură azurului poeme

Floarea soarelui Se prosternează melancolică să nu bănuiască soarele că-l soarbe din ochi. Bătrânilor tei Întreabă și nimeni nu-i

Tăcere Pe sub cerul de toamnă trec însinguratele umbre din veacurile albe. Pribegie Visuri de trenuri din stație-n stație și fără

Carte însingurată Grăbită la-ntâlnire nerăbdătoare să se destăinuie. Schiță Tuș negru nevernisat învelește în caligrafie ochi, mâini

Gloria Pe crestele gândului se-nspică-n șoaptă eterna floare de colț. Noapte de vară Planeții desenează nopții prevestiri din

Ianus despre urmași Cele două fețe când eu mi-am făcut spre viitor una și alta-n trecut nu am prevăzut că moștenitorii vor purta curent cele două

Rugăminte Pământ de flori roagă trecătorii să-l cumpere la cireșar. Sărăcie Urme-nlăcrimate pe-o masă de lemn în postul