Târg
de Valeriu Cușner(2011)
1 min lectură
Mediu
Mă-nghesui mereu printre oameni
în târgul acesta duminical.
Mă calcă în picioare timpul,
mă lovește un rânjet de cal.
Mă caută la dinți un geamgiu;
țigănci îmbrăcate multicolor
fură din suflet doar jumătatea
adunată de fiul risipitor.
Norocul se vinde în pepeni murați,
dulăii se plimbă-n sandale cârpite.
Cineva cumpără poeți deochiați,
înghițitorul de săbii un șarpe înghite.
Ce caut aici, printre bețivi,
în mahalaua sufletului meu?
Unde sunt străzile copilăriei furate?
Pe unde mai zboară fericitul meu zmeu?
,,Vino! În palmă vreau să-ți ghicesc!
Uite, te dorește o gagică!
Ai să cazi la așternut boieresc!”,
mă sâcâie o babă știrbă și peltică.
Cineva mă trage mai la o parte:
,,Am hașiș și canabis, măi frate,
ai să visezi mai mult ca la carte,
cu astea trăiești o viață și jumătate.
Nu vezi, linia vieții-n palmă ți-i scurtă!
Bre, ai chelit și puți a băutură!
Pantalonii-ți atârnă și-ți cad de pe burtă.
nu mai rânji, ca-ți pierzi dinții din gură!”
Într-un colț, o copilă cuminte
stropește cu lacrimi o floare,
dintr-un tablou vechi și uitat.
Sufletul nimănui nu se aprinde,
chiar dacă cineva moare,
în târgul acesta alienat.