La moara mea vin sacii plini de intuneric si de slava ; si moara-i macina lumini, si ora-i limpede si grava ... Si cerne sita ! Ritmic

Vorbele-s ca și-al mării nisip: Poți să le-aduni, Poți să le dai chip ... (Din ele poți ridica și castele, cu geamuri din cioburi de stele

Cand ne vom desparti pe totdeauna, stiu, va muri si soarele si luna ... O, pedepsit va fi cel ce ramane sa-l muste amintirea ca un cane

E vremea când încheg prietenii și când îmi place să ofer petunii – efervescente cu-nfloriri târzii, ca-n preajma viscolirilor alunii

Sunt eu peste tot: frunza ce mestecă seva... pajiștea umbrei... liniștea câmpului, coaptă... stropul ce bea din