Toamna
de Valentin Nicolițov(2006)
2 min lectură
Mediu
Iarăși o toamnă,
crizanteme în vază...
Am cincizeci de ani.
Printre arbori goi
în cămașă subțire,
un...pierde vară.
A sosit toamna.
Frunze-n rotire lină:
moarte ușoară.
Liniștea serii.
La casa părăsită
latră un câine.
Doar un singur măr
în pomul fără frunze.
Și vine iarna...
Ploaia de toamnă.
Gândurile se preling
pe foaia albă
Toamnă târzie.
Doar un singur ciripit
în copacii goi.
Noapte adâncă
Strigătul cucuvelei
urcă spre lună.
Album pe bancă.
Vântul răsfoiește calm
idila veche.
Singur în casă.
Prin fereastra deschisă
intră o frunză.
Toamna la cramă.
Doi bătrâni la o bere:
Cine-a mai murit?
Toamnă pe plajă.
Vântul rostogolește
un ziar umed.
Pe cerul toamnei:
turmele negre de nori
și o mică stea.
O cruce strâmbă
pe clopotnița veche,
gol cuibul berzei.
Castel în Balcic.
Pe fotoliul reginei
frunzele moarte
Seară de toamnă.
Lâng-un album cu poze
un pahar cu vin.
Plaja pustie.
Printre scoicile goale
șuieră vântul.
Croncănit de ciori
în dimineața rece.
Vreau s-adorm iarăși...
Strigăte-n noapte.
În celulă deținuți
privind cocorii.
Toamnă ploioasă.
În urma plugului
cârduri de ciori.
Nopți cu insomnii:
pe acoperiș, iarăși,
dansul nucilor.
Lacul nemișcat.
Arar câte-o frunză
sparge oglinda.
Un fir de iarbă
printre frunze uscate.
Singurătate
Din excursie
am adus, pe haine,
doi ciulini uscați.
Toamna pe plajă.
Un tractor îngroapă
gunoaiele-n nisip.
Concert de pian.
Prin fereastra deschisă
tic-tacul ploii.