Iarna
din volumul \"Doar clipa...\"
de Valentin Nicolițov(2006)
1 min lectură
Mediu
Seară de iarnă.
Ninge pe sufletul meu
amintirea ta.
Șuieră vântul.
O femeie grăbește
pe strada goală.
Afară viscol.
În vatră câțiva tăciuni
printre amintiri.
Ninge cu fulgi mari.
Lumina intră prin geam
tot mai puțină.
Seară de iarnă.
Adunați, lângă sobă
privim albumul.
Totul în jur alb,
Despre iubirea verii
nicio urmă.
Lungi seri de iarnă.
Îmi pun mii de întrebări
și niciun răspuns.
Visele mele –
flori de gheață la geam
așteptând vara.
Câțiva fulgi de nea.
Pe lama cuțitului
sânge și pene.
Stradă pustie.
La pisica din gard
latră un câine.
Seară de Ajun.
Miros de cozonaci,
urc greu scările.
Covor alb de nea
acoperă statuia.
Și gunoaiele.
Noapte și viscol.
Fantomele nopții vin
zgâltâind ușa.
Cad fulgii de nea,
amintind colindele
copilăriei.
Lacrima iernii:
au căzut pe-un țurțure
raze de soare.
Noapte de iarnă.
Felinarul din stradă
clatină umbre...
Tomberonul plin:
o păpușă schiloadă
și-un brad de Crăciun.
Sfârșit de iarnă.
Vântul cântă simfonii
în clinchet de țurțuri.